Cum titrează presa americană Occupy Wall Street

Cum se schimbă un titlu de la un ziar la altul? O idee veche, iniţial legată de sfârşitul lumii, dar de data asta făcută video şi foarte amuzant. Vezi mai ales ce se întâmplă la “Huffington Post” şi “Time”.

Sursa.

Life: cele mai bune fotografii de război

The talented monsieur Carpentier goes digital

Stéphane Carpentier by Stéphane Carpentier

The gentleman in the picture is Ringier’s superstar art-director and a person with whom I’ve had the privilege to work on several projects, ranging from the “Unica” magazine relaunch, to a “Libertatea” face lift. Swiss-belgian Stéphane Carpentier has virtually touched every title at Ringier Romania – and a lot of the magazines and newspapers the company has around the world. He hasn’t come to Romania during the last several years, but his trademark still can be seen at publications such as “Unica”, “TV mania” or “Evenimentul zilei”.

During his stay in Romania, most of the people working with him became aware of his reluctancy to get involved in digital. I was happily surprised to find him at the forefront of the digital offensive of the Swiss company, as a creative director of the Vietnam-based Ringier Studios. I’ve had the opportunity to ask him some questions for The Industry, the magazine I do for Intact Media Group, and you can see the English version here (the Romanian version is here). Among the answers you can find the reason why Stéphane got very involved in tablet applications design, after his innitial reluctancy related to digital.

Regele și țara

La ce s-o fi gândit Regele ieri, imediat după discursul lui Mircea Geoană, în secunda aceea de absenţă remarcată de toată lumea, când trebuia să se ridice pentru a lua cuvântul? Regele e bătrân şi nu prea ştie pe ce lume se află, şi-au spus cu siguranţă detractorii. Ba, tocmai, problema e că ştie prea bine, cred eu.

Pe când patriarhul politicii româneşti pe stil nou, Ion Iliescu, se năştea, Regele avea 9 ani şi era deja Rege de doi, în prima domnie, din care mai rămăseseră câteva luni. 60 de ani mai târziu, acelaşi Ion Iliescu devenise duşmanul ireconciliabil al aceluiaşi Rege, pe care îl întorcea din drum abuziv după aterizarea la Otopeni. Cei doi s-au regăsit ieri, în aceeaşi sală şi cu acelaşi prilej festiv, aniversarea Regelui, în absenţa cu tâlc a “celuilalt”, Traian Băsescu, care aruncase nişte vorbe nepoliticoase la adresa fostului Suveran şi o luase către o altă sărbătorire. {Mai mult…}

Siri pentru iPhone 4S: versiunea Conan O'Brien

Aţi auzit cu siguranţă de principala găselniţă cu care vine iPhone 4S, asistentul personal pe nume Siri. Mai jos, reclama în versiunea Conan O’Brien:

Iluminații și tipar la două culori: Gutenberg a încercat

Umberto Eco zice prin Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi că în epoca incunabulelor (primele cărţi, 1450-1500), copiile erau personalizate prin intermediul iluminaţiilor, elementele adăugate manual paginii tipărite (letrine, chenare, ilustraţii). E un tip de personalizare care a urmat costisitoarelor manuscrise, conchide Eco.

Adevărul e că lucrurile nu stau chiar aşa. Gutenberg a făcut teste de culoare roşie peste negru pentru letrine şi titluri, se spune în The Bible in Pictures – From the Workshop of Lucas Cranach. Testele nu au funcţionat, aşa că practica iluminaţiilor a rămas în picioare. Deci nu cererea de pe piaţă a dictat ornamentele manuale, ci o imposibilitate tehnologică. Ne putem gândi şi la faptul că dacă bogaţii acelor vremuri doreau cărţi foarte personale, ar fi putut comanda în continuare manuscrise şi nu tipărituri. Cum probabil că s-a şi întâmplat, dar într-o măsură mai mică decât ar fi trebuit pentru ca tiparul cu litere refolosibile, invenţia lui Gutenberg, să dispară. Dimpotrivă.

Viitorul a mers în orice caz în sensul lui Gutenberg. Nu ştiu când s-a trecut la tiparul zis “la două culori”, dar interesant e că în România, în 1989, redescoperirea lui a fost o mare poveste. În ultimii ani ai comunismului, “Scânteia” apărea integral alb-negru, fără culoare nici măcar pe logoplate (capul ziarului). Atunci când Adevărul şi România liberă au început să se tipărească cu albastru şi magenta a fost o mare reuşită.

Biblia lui Gutenberg ( de pe Wikipedia)

Tabletoidizarea: ce este și care sunt atributele ei

Am început să postăm pe Theindustry.ro articolele din dosarul despre Tabloidizare. Primele două părţi:

• Jurnalism în era iPad: Tabloidizarea e o idee în ton cu “The medium is the message“, afirmaţia lui McLuhan. Iar tableta e mai aproape, funcţional, de un televizor şi în acelaşi timp o telecomandă, deşi se trage din calculator. Şi mai e un lucru de stabilit: care e diferenţa faţă de tabloidizare (fără “et” la mijloc, adică transformarea conţinutului jurnalistic din anii ’90, dictată de schimbarea formatului de hârtie).
• 10 atribute ale conţinutului: dacă avem o transformare a conţinutului care poate fi numită “tabloidizare”, care sunt notele definitorii? Putem vorbi despre oralitate şi umor, feminizare, data journalism şi infografii şi altele, în număr de 10.

iPad. Image via Wikipedia

 

De ce prinde viteză Partidul Piraților: le vol, c'est la propriété

Cele 15 locuri câştigate pe Berlin la alegerile din 18 septembrie de Partidul Piraţilor sunt încă o dovadă cu privire la soliditatea şi viitorul unei formaţiuni care acum câţiva ani părea o glumă numai bună de scos din legalitate, datorită numeroaselor legături (inclusiv nominale) cu underground-ul degrabă descărcător de ce e voie şi ce nu e voie de pe internet. Prin 2009, acelaşi partid, dar din Suedia, câştiga un loc în Parlamentul European. Ciudăţenia nu mai era ciudăţenie încă de pe atunci; cu alte cuvinte, ceea ce scriam la vremea respectivă a început să se adeverească. Ce are atrăgător o formaţiune politică cu rădăcini virtuale, care militează pentru lucruri destul de simţitor diferite faţă de altele?

Un prim răspuns, mai duşmănos, ar fi acela că sub stratul de principii legate de transparenţă, abolirea copyright-ului şi un internet mai bun pentru toţi, se află un soi de consens tacit în privinţa unor catralioane de “giga” descărcaţi de toată lumea (sau aproape) de pe internet. Un proces de intenţie foarte uşor de făcut Partidului Piraţilor e acela că face cu ochiul, complice, atunci când furnizează un program în limitele legalităţii, dar care sugerează că toate cele legate de proprietate nu sunt bune de nimic. Cu alte cuvinte, vorba de pe la 1840 a anarhistului Proudhonpreluată de studenţii din 1968, La propriété, c’est le vol (“Proprietatea e furtul”) se inversează în 2011: Le vol, c’est la propriété, adică Furtul e proprietate.

Pierre-Joseph Proudhon. Imagine de pe Wikipedia

Să mă explic: {Mai mult…}

The Industry #2: despre tabletoidizare

The Industry, coperta nr. 2

Pentru numărul 2 din “The Industry”, care se distribuie începând de astă seară, am inventat un cuvânt: tabletoidizare. E vorba de ceea ce se întâmplă cu conţinutul atunci când se mută pe tabletă. În jurul acestei noţiuni, care seamănă cu, dar nu e clasica tabloidizare, am construit cover story-ul, care e un dosar de 10 pagini. Include două interviuri cu doi art directori-vedetă, autori de publicaţii native de iPad bazaţi în SUA şi în Vietnam şi 10 atribute pe care le considerăm definitorii pentru organizarea conţinutului pe platformele noi.

Toate lucrurile astea se găsesc de azi în ediţia de print şi, din zilele şi săptămânile viitoare, şi pe Theindustry.ro.

O precizare: chiar când terminam revista, a venit vestea morţii lui Steve Jobs. Am urmărit vreo două zile furtuna media care s-a stârnit şi am ajuns la concluzia că publicul se raportează la el ca la un substitut religios. Puteţi citi deja povestea pe site-ul The Industry.

Într-un fel sau altul, o mare parte din sumarul revistei se leagă de Jobs şi de realizările lui; o să le vedeţi, pe rând, pe site diverse subiecte care nu puteau exista fără inovaţiile Apple.

De unde ura pe Huidu

De fapt, ceea ce suprinde în reflectarea media a tragediei provocate de Şerban Huidu e cantitatea imensă de ură pe care a reuşit s-o catalizeze realizatorul TV. Dincolo de oribilul accident, acest gen de stigmatizare are şi alte cauze, care merg în trecutul lui Huidu, dar şi în felul nostru de a fi.  {Mai mult…}