Morală, ipocrizie și media
Acum trei luni şi jumătate, scriam aici că rumoarea creată de arestarea lui Dominique Strauss-Kahn pentru un presupus delict sexual e aiuristică. Nici antepronunţarea în privinţa vinovăţiei şi nici teoria înscenării politice nu au avut fond. Fostul şef al FMI este liber, dar cu reputaţia pătată, fără serviciu şi probabil fără viitor politic.
Procurorul Manhattan-ului a renunţat la acuzaţia de agresiune sexuală din cauza numeroaselor minciuni pe care le-a spus camerista, Nafissatou Diallo, în decursul anchetei. S-a vorbit mai ales o convorbire telefonică, pe care femeia o negase dar care a ieşit la iveală fiindcă fusese înregistrată. În ea, Nafissatou Diallo discuta cu un prieten aflat în închisoare despre averea lui Strauss-Kahn. Pornind de la astfel de premise, îţi poţi imagina că o persoană de o anumită factură ar putea înscena o agresiune sexuală, pentru ca după aceea să obţină avantaje materiale de pe urma unui aranjament în afara instanţei. Astfel de presupuneri sunt însă hazardate, ca şi certitudinile privind vinovăţia lui Strauss-Kahn. Se poate spune doar că Nafissatou Diallo nu pare a fi vreo Mata Hari, infiltrată de adversarii politici ai lui Strauss-Kahn din Franţa. {Mai mult…}








