Aşa cum ştiu câţiva prieteni şi parteneri, în ultima vreme m-am ocupat de diferite proiecte legate de televiziune, prin Indie Studio şi nu numai. Fiindcă avem diferite negocieri în locuri destul de îndepărtate, unde DVD-urile de prezentare nu ajung atât de uşor, o platformă de prezentare video de internet a devenit strict necesară. Cum rezoluţia bună era şi ea la fel de necesară, am folosit Vimeo, cu un cont “plus”.
Aşa arată un cont customizat de Vimeo
După ce am făcut Vimeo.com/indiestudio, ni s-a părut că Indiestudio.ro nu mai prea are obiect de activitate, aşa că l-am pus să forwardeze la Vimeo.
Pentru cunoscători, un proiect lucrat de Indie pentru Realitatea TV prin 2008; ghici cine se-nveleşte în cearşafuri:
Puştiul cu voce stridentă de contratenor, Narcis Iustin Ianău, a devenit o senzaţie instantanee după apariţia la “Românii au talent”. De ce atât de repede?
Am spus deja în altă parte, recordul de rating obţinut de PRO TV (23 de puncte) cu un format de import, pozitiv ca puţine altele de pe televiziunile româneşti, e o veste bună pentru piaţa TV. Narcis Ianău are, deci, o maşinărie bine unsă şi frumos colorată, călare pe care să-şi înceapă urcuşul către celebritate. Dar, dincolo de asta, sunt şi alte motive pentru care s-a propagat foarte bine.
În primul rând, adolescentul are ceva preţios într-o lume în care te asaltează în primul rând stimulii vizuali: o voce recognoscibilă. Or brandingul sonor e foarte eficace, tocmai fiindcă cel vizual e mai la îndemână.
Un al doilea motiv pentru care Narcis Ianău a devenit atât de repede celebru ţine de faptul că presa a văzut în el {Mai mult…}
Audienţa masivă (date aici şi aici) obţinută de PRO TV cu prima ediţie din “Românii au talent” arată că telespectatorul autohton nu e nici psihopat, nici anti-Băsescu din născare, nici pro-acelaşi, nici consumator exclusiv de Naomi şi Piticul porno: el, telespectatorul, va reacţiona bine ori de câte ori îi dai o producţie curăţică, făcută după regulile meseriei, inclusiv una cu ingrediente pozitive, ca “Got Talent”.
Stăteam şi mă uitam la tot tapajul stârnit de concedierea Oanei Stancu şi a lui Adrian Ursu, doi realizatori care strângeau în 20 de ediţii cam cât a făcut “Românii au talent” în prima, în timp ce {Mai mult…}
Se fac deja 21 de ani de când moartea lui nu mai e comemorată nici măcar prin asociaţie de idei. La 16 februarie 1933, în timpul grevelor de la Griviţa Roşie, Vasile Roaită o sfârşea străpuns de un glonţ, atârnat de sirena pe care, zice-se, o folosise ca să prevină greviştii de sosirea poliţiei. Enigmaticul personaj, în vârstă de 19 ani la data acestor fapte, a fost transformat după 1947 în simbol al grevelor din ’33. Cam odată cu decesul lui Dej însă, numele lui Roaită a început să fie rostit tot mai rar în discursurile oficiale. Se spune că istoriografii comunişti ar fi săpat prin arhive şi ar fi descoperit că tânărul era informator al Siguranţei lui Carol al II-lea. O afiliere la fel de puţin verosimilă ca şi aceea la foarte puţin numerosul PCR.
Vasile Roaita. Imagine de pe Wikipedia
La fel cum circumstanţele morţii lui Roaită, din februarie ’33, nu sunt clare, nu ştim cu precizie nici cum s-a produs cel de-al doilea deces, al imaginii propagandistice, din anii ’60. 16 februarie s-a numit Ziua Ceferiştilor, nu s-a mai făcut caz de istoria cu sirena, dar {Mai mult…}
Uneori, miturile ies din kinestezia lor 2 D şi prind contur uman la loc. Următorul cel mai bun lucru după “Ceauşescu trăieşte în America de sud” ar fi că faimosul Ţăran în Spania există şi are o identitate civilă. Cine ar crede aşa ceva?
Ei bine, “Adevărul” spune că a dat de el. Nu de Ceauşescu. Ci de Ţăran în Spania. Îl cheamă Adrian Tudor şi e nu fermier, ci gardian la o puşcărie. În ipoteza puţin probabilă că v-aţi născut după YouTube, e vorba de spotul ăsta, pus sus pe vremea când el, YouTube, era mic:
Varianta pe care am preluat-o aici are spre 600 de mii de play-uri. Originalul a dat naştere unei {Mai mult…}
Iulia Bunea de la “Adevărul” m-a găsit acasă cu niște întrebări despre taxa TV, cea pe care PSD-ul vrea s-o scoată, din motive de propagandă PDL pe TVR. Sunt “acasă” nu la București, ci la Chișinău, în ideea că am studiat problema destul de serios pentru Moldova 1, televiziunea publică de aici, pentru care am un scurt contract de consultanţă. Ar fi deci câteva ceva de adăugat.
Primul lucru care ar trebui spus e că poziția PSD citată în articol, că TVR trebuie privată de finanțare din motive de propagandă PDL, e evident un sofism. E ca şi cum ai arunca un anume lucru cu tot cu oliţă, iertaţi-mi comparaţia, pe care aş fi formulat-o în cazul oricărui partid. Paradoxal, TVR e important tocmai fiindcă e slab {Mai mult…}
Revistele de femei au redactori-şefi femei, cu care cititoarea se identifică. Adidas a (re)devenit cool asociindu-se cu baschetbalistul, celebru în SUA, Kareem Abdul-Jabbar, iar după “Lost in translation”, L’Oréal a ales-o pe Scarlett Johansson ca imagine. PDL îl are pe Emil Boc. De aceea e acolo unde e? {Mai mult…}
O chestiune care circulă în engleză pe Facebook. Nu ştiu cine e autorul, dar are feeling de sociolog şi apucături anticlericale. Gluma răspunde destul de bine la întrebarea: Cum ar arăta satul românesc dacă ar fi un Farmvillage pe o reţea socială?
[Saturday]
Ion is in a relationship with Mărie.
Mărie is now in a relationship with Ion and other 26 people. (Popa Satului and other 24 people like this)
Mărie is attending the event “Mulsul vacii” (Vaca lui Mărie and Ion like this)
Mărie is not really attending the event “Mulsul vacii”. She is actually attending Vasile in the barn.
The Daily e o publicaţie nativă de iPad, lansată de Rupert Murdoch şi Apple. A apărut în App Store acum câteva zeci de minute, dar nu e disponibilă din România, ca şi din alte ţări europene (cel puţin):
Faţă de spinoff-urile unor branduri classic media, The Daily are {Mai mult…}
Dat fiind că v-am supus la oarece chinuri pentru ca să puteţi comenta aici, adică trebuie să cereţi un cont la officeATcomanescuDOTro, mi s-a părut de bun simţ ca de la un punct încolo să vă ofer şi nişte beneficii. Primul dintre ele este o carte electronică, culegere a articolelor pe care le-am scris între 2006 şi 2010 în “Dilema veche”, intitulată, previzibil dar zic eu nimerit, “Dilemele lui Comanescu”.
Am gândit o copertă simplistă, care să spună ceva în chip de thumbnail, cum se vede pe majoritatea platformelor.
Cartea va fi disponibilă pentru download la publicul larg peste câteva săptămâni; beneficiul subscriberilor de pe Comanescu.ro este faptul că o pot citi în premieră şi au acces la adresa mea personală de e-mail, unde îmi pot trimite comentarii sau observaţii. Deocamdată puteţi descărca un fişier demo, format ePUB, de aici.
Formatul ePUB e unul “la liber”, ca şi “Dilemele lui Comanescu”, compatibil cu o gamă largă de device-uri mobile. Ca să citiţi cartea vă recomand: {Mai mult…}
