De unde se informează lumea cu privire la protestele din lumea arabă

Se vede a cui e creşterea aceea abruptă, cu albastru. Grafic Alexa, de unde mai aflăm şi că Aljazeera.net e foarte accesată din ţările arabe (cel mai bine plasată în Yemen, în momentul în care scriu toate acestea). Cred că putem spune că dintre europeni, {Mai mult…}

Mark Zuckerberg față cu actorul din The Social Network

Explicaţii pentru cei uşor şi scuzabil nelămuriţi: {Mai mult…}

Cimitirul din Praga și începutul istoriei

Ştim, Ministerul Adevărului al lui Orwell există. Dar minciunile cu care se ocupă sunt nu numai crezute, ci se şi leagă într-un şirag hegelian, care duce istoria înainte: asta ar putea fi morala unei cărţi cu un tâlc greu de sesizat, Cimitirul din Praga a lui Umberto Eco. Sau una din morale.

Cartea am citit-o şi discutat-o cu Mihnea Măruţă; cea care m-a făcut să scriu despre “Cimitir” e cronica lui cuminte şi lămuritoare. În “Pendulul lui Foucault”, celălalt roman cu templieri şi alte aiureli al lui Eco, “diabolicii” şi teoriile conspiraţiei se păstrau într-o anumită marginalitate. Le lipseau vigoarea, amplitudinea socială, persuasiunea. În “Cimitirul din Praga”, cele mai idioate invenţii despre masoni, iezuiţi sau evrei învârt – invenţiile şi nu evreii sau masonii – lumea ca un mecanism de ceas, cu toată relativa lor discreţie (sau, din nou, marginalitate) raportat la spaţiul public.

Aşa arătau copertele broşurilor despre care vorbeşte Eco. Imagine de pe Wikipedia

De fapt, aşa e şi în 2011. Deschidem cutare sau cutare ziar şi citim editorialul lui X. Plin de imbecilităţi reducţioniste, gnoze din message kit-ul partidului care-l stipendiază, agramatism, răutate, frustrare, neîmplinire personală. Pe seama duşmanului se pun în circulaţie {Mai mult…}

Despre Facebook la Humanitas

După ce am lansat Cum să devii un Nimeni, Radu Gârmacea, redactor-şef la Humanitas, mi-a făcut o propunere măgulitoare, de a coordona alături de el colecţia deschisă de cartea mea, numită Spaţii publice. Ca neprofesionist în materie de editare (de carte), am crezut că pot fi util cu ceea ce ştiu despre românii cu experienţă în comunicare, capabili să ducă la bun sfârşit o carte bună. Desigur că editura şi Radu Gârmacea ajung mult mai uşor la autorii străini decât mine însumi, lucru care s-a şi întâmplat, cum o să vedeţi mai la vale.

Primul român pe care îmi face plăcere să-l anunţ în colecţie e {Mai mult…}

Vreți invitații la Quora? Lăsați mesaj aici, în subsol

Cea mai hot reţea socială a momentului este Quora, reţeaua socială de Q&A. E vorba de un lucru despre care am auzit acum câţiva ani sub numele de knowledge swap: tu întrebi, cine se pricepe răspunde. De unde şi aerul de expertiză şi discuţii serioase al reţelei, care câştigă adepţi foarte rapid.

Necazul e că din România, nu ştiu exact de ce, nu se poate intra fără invitaţii, cam cum era Gmail la început. Chestiunea e destul de dezbătută prin diferite locuri, dar în fine, dacă vreţi invitaţie, vă poftesc să lăsaţi aici, în subsol, un mesaj şi o să vă trimit.

Ce vă sugerez să evitaţi e să {Mai mult…}

De ce nu pontează Ponta

Discutata şi discutabila Alianţă PNL-PSD începe să producă deconturi la politicienii care o compun. Victor Ponta, care părea mai puţin expus decât Crin Antonescu, devine unul dintre personajele afectate.

E adevărat, elecoratul anticomunist al PNL are mai multe motive să fie supărat pe asocierea cu PSD decât pe dos. Dar, fie din cauza calităţilor mediatice ale lui Antonescu, fie din cauza apatiei proprii, preşedintele celui mai mare partid de opoziţie – şi probabil, al partidului numărul unu în general din România – apare ca personaj secund în întreaga combinaţie. Cum s-ar spune, nu contează fiindcă nu pontează. {Mai mult…}

Fox, Realitatea TV și Antena 3

Stă în picioare comparaţia dintre Realitatea şi Antena 3, pe de o parte, şi Fox News, de cealaltă? Pornind de la ceea ce-am aflat la un colocviu de media de la Frankfurt, am încercat să văd cum se prezintă situaţia detaliat, într-un text pentru “Dilema”:

Ceea ce fac Antena 3 şi Realitatea TV pare o invenţie tipic românească: ştiri cu buget redus, tendenţiozitate politică, retorică simplistă şi violentă. Cine, într-o ţară civilizată, şi-ar permite aşa ceva la televizor? – tindem să ne întrebăm, roşi de obsesii localiste. Ei bine, îşi permite. Și mai precis, în SUA, cea mai liberală piaţă media din lume; iar televiziunea care face aşa ceva nu e prin vreo fundătură a cablului, ci se numeşte Fox, cea care a reuşit să bată zdravăn, ca ratinguri, CNN-ul de prin 2009 încoace.

Stă în picioare analogia Antena 3 – Realitatea – Fox? Înainte de a ne ocupa mai atent de ea, trebuie să menţionăm că nu e una autohtonă. {Mai mult…}

Canal +, pe iPhone - reclamă

E una din cele mai scrântite chestii pe care le-am văzut în publicitate până acum. Atenţie, sânge!

Excelența S@ Slim404

Dacă eşti activ pe internet, poţi ajunge cineva “dincoace”. Ultima dovadă în acest sens e apariţia unui blogger în guvernul tunisian. Se va menţine acesta acolo?

Slim Amamou, consultant, a anunţat pe Twitter fost numit ca Secretar de Stat la Tineret şi Sporturi în guvernul de uniune naţională tunisian, după ce fusese închis în timpul tulburărilor de stradă legate de căderea lui Zine el Abidine Ben Ali. Acum cinci ani poate, orice şef de secţie de la un cotidian i-ar fi dat în cap cu o astfel de ştire redactorului care ar fi venit cu ea la el. Astăzi, e adevărat. @slim404, cum îşi spune Amamou pe Twitter, era până la numirea în guvern {Mai mult…}

N-a dansat decât o vară. Da' de ce?

E o chestie care mă doare pe mine personal, drept pentru care m-am bucurat atunci când Sînziana Boariu mi-a adresat nişte întrebări pe tema asta pentru “Adevărul”: de ce în România vedetele TV au un life span de trei-patru ani în general?

Articolul de care vorbesc face un inventar al oamenilor care au dansat mai mult de o vară în televiziunile din România. Eu am furnizat nişte motive pentru care situaţia e aşa cum e.

Discuţia integrală a fost aşa: {Mai mult…}