Dragii mei, dacă aţi intrat măcar odată aici în timpul lui 2010 şi v-a plăcut ceea ce aţi găsit de citit/văzut, vă mulţumesc. Vă doresc ca 2011 să vă aducă cel puţin atâta sănătate, creativitate/productivitate, bani, evenimente personale fericite câte am avut eu în 2010. Uneori, în decursul anului, mi s-a întâmplat să mă mai trezesc cu faţa la perete şi să mă gândesc că un lucru sau altul nu funcţionează, dar de fiecare dată, mi-a trecut după aceea destul de repede prin cap că, de fapt, o duc mult mai bine decât alţii. De fapt, sunt băftos în multe sensuri.
Celor cărora le stau în gât – şi pe care-i amintesc fiindcă şi ei urmăresc ce se întâmplă aici – le urez {Mai mult…}
Recenta condamnare a industriaşului Mihail Hodorkovski la încă şase ani de închisoare readuce în prim-plan una dintre cele mai spectaculoase trasnformări de imagine a vremurilor noastre: din mogul în militant pentru drepturile omului. Cum s-a petrecut ea?
În 2003, când era arestat, Mihail Hodorkovski era al 16-lea cel mai bogat om din lume, în topul Forbes, cu o avere de peste 15 miliarde de dolari. Se afla pe punctul de a crea o super-companie petrolieră care ar fi fost devansată doar de ExxonMobil ca volum, pe bazele Yukos. Arestarea lui era cel mai răsunător dintr-un şir de evenimente legate de oligarhii apăruţi în vremurile lui Boris Elţîn şi intenţiile lui Vladimir Putin, aflat la sfârşitul primului mandat, de a-i îndepărta. De ce era vinovat Hodorkovski? {Mai mult…}
În nişte săpături pe care le fac pentru un articol destinat “Dilemei” am dat peste Outfoxed, un documentar care încearcă să demonteze mecanismele de propagandă de pe Fox News al lui Murdoch. Poate fi văzut pe Google Video:
Documentarul e mai vechi. Dintr-un studiu recent putem afla cum se comportă Fox în administraţia Obama.
The Economist desface şi face la loc harta Europei ca pe un puzzle:
Şi un link spre ceva mai recent, Emoticon Diplomacy. Pe mine sintagma m-a dus cu gândul la Wikileaks, revoluţii pe Twitter şi alte mişcări geopolitice în virtual.
Singura imagine personală care merită discutată pe 22 decembrie e, oricât de indigest sună, a lui Ion Iliescu. Cum şi-a construit brandul fostul preşedinte al României?
Despre discreţia ocultă cu care şi-a creat Iliescu piedestalul am discutat altundeva (Cum să devii un Nimeni, Editura Humanitas). Venit după Ceauşescu, preşedintele FSN a fost fără îndoială preocupat de o construcţie de imagine contrastantă. Ca dovadă, de exemplu, faptul că prima doamnă a acelor ani, Nina Iliescu, a fost foarte rar văzută în public, deşi surse din apropierea fostului preşedinte vorbesc despre marea influenţă a acesteia. Desigur că o comparaţie cu Elena Ceauşescu era de evitat.
De fapt, ceea ce pretenţios am putea numi {Mai mult…}
Acum vreo trei săptămâni, “Dilema” mi-a dat temă să scriu despre protestul pe net. Textul începe cam în felul următor:
“E protestul pe Internet altceva decît cel fizic? E el mai abundent, mai eficient? Sau dimpotrivă? Pentru a răspunde la această întrebare, nimerit e să începem cu cîteva exemple.
Pe Petitiionline.ro, cutare vrea serviciu divin şi studiu biblic la televizor, între orele 9,00 şi 12,00 dimineaţa, urmat de meciuri de fotbal, serviciu divin din nou – probabil că nu-n reluare – şi filme. Sau dacă nu, divertisment şi, da, meciuri, „deoarece sîntem o ţară creştină“. Alt cutare vrea să trimită un mogul la puşcărie, iar un al treilea cineva – sau, mai bine zis, un alt nimeni – cere „să nu plece Flori în concediu“ (Acesta e titlul petiţiei. Cuprinsul: „Flori, nu plecaaa! Nu mă lăsa aici singuuur.“).
Petitiionline.ro e fratele mai mic şi clona lui Petitiononline.com. Aici, cineva îi poartă sîmbetele unui director de institut cultural, iar altcineva vrea ca magazinul iTunes de la Apple să funcţioneze în România, iar sistemul de operare al Macintosh-ului să fie {Mai mult…}
Google a pus pe net Google Books Ngram Viewer, un proiect de vizualizare a noţiunilor care apar în Google Books, într-o perspectivă desfăşurată în timp. Cine a folosit Google Trends ştie cam despre ce e vorba, dar la Ngram Google Viewer avem numărul de menţiuni ale unui termen în cărţile din Books.Google.com, faţă de volumul de căutare şi numărul de ştiri, în Trends.
Cu Ngrams putem afla de pildă că mămăligai-a preocupat mult mai mult pe autorii de limbă engleză prezenţi în Google Books de pe la 1700 încoace decât România, aşa cum se vede în următorul grafic: {Mai mult…}
Săptămâna trecută, am ţinut o prelegere la SNSPA, la invitaţia doamnei profesoare Mădălina Boţan. Am detaliat lucruri despre care vorbisem în carte; una din temele pe care le-am abordat e ceea ce eu numesc Lanţuri de comunicare, adică lucrul în care se transformă modelele bipolare de comunicare gen Shannon-Weaver. Adică:
Blogul te face mai cunoscut, şi anume exact pentru lucrurile pentru care ai dori să fii cunoscut. Totuşi, există şi cazuri în care rişti să-ţi ruinezi imaginea. Iar unul din acestea e al lui Victor Ponta.
Preşedintele PSD a făcut vâlvă cu o însemnare de pe Blogponta.Wordpress.com, datată 12 decembrie, în care îl trimitea la dracul pe Traian Băsescu, pe motiv că “Băsescu-Scaraoţchi” îşi “bagă coada” peste tot.
Însemnarea e o tentativă împiedicată în genul cupletelor de Constantin Tănase. E violentă şi scârţâie din punct de vedere retoric, după o introducere ezitantă în care Ponta îşi ia cu dificultate avânt ca să înceapă tirada. De la un preşedinte de partid, pe deasupra şi avocat, te-ai putea aştepta la mai multe. Dar, pentru un politician român, modul cum dondăne Ponta pe blog nu e o surpriză. De ce ne ocupăm de el atunci? {Mai mult…}
“Money Express” mi-a cerut un articol despre tendinţele de pe pieţele de media şi de publicitate, pentru o ediţie specială numită “Lumea în 2011″. Revista a apărut azi, aşa că pot să public mai jos textul:
1. Piaţa media e tot mai condiţionată politic. Prin cercurile jurnalistice circulă percepţia verosimilă conform căreia anumite televiziuni au contat foarte tare în campania pentru prezidenţiale din 2009. Sunt de luat în considerare zvonurile conform cărora un personaj cu probleme de reputaţie dintr-un anume partid vrea să investească într-o televiziune iar o doamnă foarte importantă dintr-un alt partid este în spatele unei ofensive TV plănuite de un operator major de cablu şi DTH. “La vedere” sunt câteva deal-uri care ridică semne de întrebare, de felul investiţiei în 50% din acţiunile B 1 TV a lui Sorin Oancea (o mulţime de bani, cine i-a dat?) sau al asocierii Sebastian Ghiţă-Realitatea TV, unde primul plăteşte sume împovărătoare (75 de milioane pe câţiva ani) în schimbul unui profit pe care postul TV nu l-a avut niciodată.
Toate aceste zvonuri şi schimbări se leagă de un context pe care l-am mai pomenit undeva. {Mai mult…}
