ymterviu.040 - Claudiu Lucaci: Viitorul consiliu de administrație va fi de sacrificiu

Era de aşteptat, dat fiind votul referitor la TVR din Parlament: ymterviul care urmează şi-a schimbat relevanţa de la o oră la alta, de nu mai ştiam ce să tai şi să las chiar în timp ce editam. Interlocutor: Claudiu Lucaci, realizator “Tema zilei” la TVR, candidat la locurile angajaţilor din Consiliul de Administraţie al TVR. Antecedente în echipa lui Adrian Năstase, prin 2001, şi în cea a Ministerului Turismului prin 2009. Dincolo de aceste lucruri, care i se vor reproşa, Claudiu se poate totuşi lăuda cu audienţa de la “Ora de ştiri”, formatul de jurnal pe care l-a creat şi pe care, pe alocuri, l-a prezentat. E dintre “băieţii buni” din TVR, fără ironie. Acum, că lucrurile s-au aşezat în consiliul de administraţie, e cazul să ne întrebăm şi cum se văd lucrurile dinăuntrul TVR. Oricât s-a schimbat greutatea discuţiei în ultimele ore, există lucruri care îşi păstrează încărcătura.

17:24 IULIAN COMANESCU: Dragă Claudiu, motivul pentru care am dorit să facem ymterviul ăsta e, desigur, ce se (tot) întâmplă în TVR, ca şi faptul că tu eşti unul din puţinii tipi care se pot lăuda cu performanţă acolo. Ai pus pe picioare “Ora de ştiri” de pe TVR 2, acum câţiva ani, de exemplu. Prima mea întrebare exact de asta se leagă.

17:25 IULIAN COMANESCU: Ce caută un tip ca tine într-o instituţie ca TVR? Mai sunt câţiva oameni care au făcut lucruri acolo. Dar media e cea vizibilă în ratinguri şi conformă percepţiei TVR.

17:26 CLAUDIU LUCACI: oamenii cauta locul unde se pot exprima cel mai bine. profesional si uman

17:26 CLAUDIU LUCACI: a fost o alegere veche

17:26 CLAUDIU LUCACI: nu m-am impotrivit dorintei interne

17:26 CLAUDIU LUCACI: am trecut prin faze numeroase in TVR

17:26 CLAUDIU LUCACI: mereu am vrut sa plec

17:27 CLAUDIU LUCACI: la cate o schimbare de consiliul de administratie am avut aceeasi pornire. unii vin sa se razbune, altii sa-si aseze prietenii. la stiri este inevitabila schimbarea {Mai mult…}

De mâine, scriu în "România liberă"

După ce, o vreme, am lipsit din paginile presei scrise, revin începând de mâine, în fiecare marţi, cu o rubrică numită Oameni şi etichete. Am ales România liberă fiindcă e unul din cotidienele quality al căror tiraj nu s-a făcut ţăndări în urma crizei. În plus, pe el nu scrie “mogul”, ci Dan Adamescu/WAZ, iar relansarea Garcia, ultima, mi se pare cea mai promiţătoare pe care am văzut-o recent.

Conform înţelegerii cu “România liberă”, textele integrale se vor găsi pe net numai pe Comanescu.ro. Iată-l pe primul:  {Mai mult…}

Iordache: artist român, distribuție digitală

Mihai Iordache, cel mai prolific (şi poate singurul în activitate ) saxofonist român al momentului a anunţat acum câteva minute pe Twitter lansarea unui album pe nume Start From Scratch. Ce legătură are asta cu lucrurile despre care discutăm de regulă aici?

Start from Scratch

Păi are, fiindcă după toate probabilităţile e vorba de o înregistrare care {Mai mult…}

Ce-a căutat Dan Diaconescu la Massive Attack

Nu, nu e o cronică de concert, îmi declin competenţa în materie de “muzică cu mesaj” şi Massive Attack cam asta e. O să spun două vorbe, totuşi, chiar despre mesaj. Care nu se leagă de valoarea estetică, orice-ar fi zis pe vremuri Monica Lovinescu la “Europa liberă”, dar se leagă de instalaţia din spatele trupei.

Massive Attack: "Rămân cu tine"

• Bucharest is not Budapest. Primele firitiseli la adresa publicului românesc le-a emis Martina Topley Bird, care a pronunţat foarte clar {Mai mult…}

Cizmari fără pantofi (în sensul netului)

Cine se vede bine pe net şi cine nu se vede aşa cum ar merita/ar trebui? Din căutările Google care duc la Comanescu.ro, am extras o listă de nume de oameni din comunicare cu diferite carenţe de prezenţă pe net.

Dintotdeauna m-am distrat, ca şi voi, de căutările ciudate pe care şi le pescuiesc uneori bloggerii din propria interfaţă de Analytics, gen lista asta de la Simona Tache. La mine, e altfel: nu prea apar căutări excentrice, iar lista începe cu o mulţime de “Comanescu” sau “Cum să devii un Nimeni”, în diferite combinaţii. Aş putea să mă laud deci că am un blog targetat, că lumea caută ce vreau eu să găsească pe el, dar nu asta intenţionez. E vorba de numele mai mult sau mai puţin cunoscute din industrie, pe care le găsesc pe listă.

Ce înseamnă un număr mare de căutări legate de cineva? O nevoie de informare, bineînţeles. Poate fi cineva foarte “hot” sau, dacă nu, de cineva mai puţin “hot”, dar care nu e de găsit în altă parte. În orice caz, oamenii de mai jos au o carenţă de {Mai mult…}

Ce-am vorbit la Realitatea.net despre Dan Diaconescu

Azi, de la ora 16.00, la videochatul Realitatea.net/Vox Publica, cu Christian Mititelu, la invitaţia lui Costi Rogozanu.

Doi colegi de platou inteligenţi şi de mare bun simţ, sper ca discuţia să vă intereseze în aceeaşi măsură în care mie, unuia, mi s-a părut că am făcut ceva bun. Pe la jumătate aflaţi şi ce e cu metoda rusească de presă lia lia, bum bum şi cum o aplică Dan Diaconescu.

Consiliul Suprem de Aprehensiune a Țării

De ieri, de când a început circul pe tema vulnerabilităţilor din strategia de apărare, mă chinuieşte un gând. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, compus din oameni care ar trebui să priceapă care-s, da, vulnerabilităţile României şi pe care-i plătim să ne apere, e cam analfabet, la propriu sau cel puţin din punctul de vedere al regulilor de comunicare. Să ne întoarcem la fragmentul care a stârnit tot tapajul:

Fenomenul campaniilor de presă la comandă [subl. n.] cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român.

De ce am subliniat ce am subliniat? Fiindcă din formulare e clar: apărătorii patriei îşi închipuie că ar exista şi campanii ne-”la comandă”. Probabil că democraţia, în capul cetăţenilor ăstora, e un fel de stradă pe care umblă tot felul de campanii fără stăpân, eventual încântate (ele, campaniile) de modul cum guvernul la putere (Tăriceanu, Boc, nu importă) gestionează criza şi alte chestii, aplaudând ca focile la zicerile Elenei Udrea şi naiba mai ştie ce.

Explicaţie superfluă poate pentru cititorul mediu al Comanescu.ro, dar utilă pentru CSAT: oricine care a avut treabă, vreodată, cu vreo publicaţie sau vreo televiziune ştie perfect că o campanie de presă presupune o strategie, nişte obiective de atins şi coordonarea între diverşi oameni (fie aceştia numai editorul şi detepistul). Există de fiecare dată, sub o formă sau alta, un manager, care, ghici, ciupercă, {Mai mult…}

Ciudățenii în cazul Dan Diaconescu

Că tot primesc tot felul de întrebări despre ce cred de Dan Diaconescu [biografie pe MediaPedia], reţinere şi aşa mai departe, îmi trec prin cap câteva ciudăţenii:

• Suspectul e de obicei arestat pentru că e pericol public. Dan Diaconescu e pericol public tocmai dacă e arestat, din cauza {Mai mult…}

Ce fac editorii TV când nu-i vede nimeni

Se zice că atunci când n-ai imaginaţie, inspiraţie, cultură, vorbeşti despre vreme. Dar ce se întâmplă când discuţia despre ea, vremea, e chiar specialitatea ta? Editorii de la meteo sunt o specie de scriitori oropsiţi, nu de alta, dar trebuie să sucească tot timpul vorbele alea cu “slab, până la moderat”, “front atmosferic” şi restul bagajului redus, dar zăngănitor de noţiuni de specialitate. Din când în când, ei se plictisesc şi dau la TV chestii de genul:

Poem relaţional

Ce e deosebit în imaginea de mai sus? Literele încercuite; eu le ştiam de acrostih, dar autorul le numeşte “poem relaţional”. Numele care se citeşte pe verticală e al surorii editorului, a cărei zi era anul acesta pe 20 martie.

Sursa.

Cinci branduri distincte: Bucurenci, Diaconescu, Iliescu, Manafu, Sârbu

În urmă cu câteva zile, vă dădeam o temă, bineînţeles de reflecţie: cum stau cu brandul personal Dragoş Bucurenci, Dan Diaconescu, Ion Iliescu, Cristi Manafu şi Adrian Sârbu? Cele cinci nume nu se prea pupă între ele. Ei bine, tocmai de-asta le-am ales, fiindcă sunt construcţii foarte diferite. Mai jos îmi propun tocmai să vă arăt că şi cum sunt construite.

1. ONEGISTUL: BUCURENCI Primul în ordine alfatbetică, dar şi cel mai tânăr. Are site, are şi pagină pe Wikipedia, cred că a spus despre el că e cel mai bun brand sau un brand foarte bun, la un moment dat. Pe vremea aceea, sub activistul civic se vedea un roman despre droguri, numit Real K, pus pe blog. Acum, activistul se poticneşte în “Dansez pentru tine”; apariţia lui în show-ul cu pricina îl scoate pe Dragoş din zona de brand elitist. Probabil că a ştiut foarte bine ce face când s-a dus la PRO TV. Rămâne să ne gândim care ar putea fi avantajele. Poate că România e ţara în care cantitatea bate calitatea în materie de branduri – vezi şi politicienii care croşetează sau cântă la chitară şi altele.

2. PRIETENUL POPORULUI: DIACONESCU Distinct de orice altceva, iar asta-i o mare calitate într-o ţară cam epigonică de felul ei. În ultima vreme, încearcă să facă televiziune într-o accepţiune mai aproape de ce se poartă prin alte posturi şi s-ar putea {Mai mult…}