Startul lui Băsescu, fotbalismul lui Oprescu, stângismul lui Antonescu. Împreună, bineînțeles, cu Geoană

O invitaţie pe care am primit-o ieri dimineaţă de la Realitatea TV, ca să vorbim despre strategii de campanie şi candidaţi, m-a obligat să-mi fac temele cu privire la prezidenţiale. Fiindcă am făcut oarece săpături, vă propun şi vouă nişte concluzii care mi se par interesante:

1. Startul lui Traian Băsescu e bun. Cum argumentam şi aici, referendumul pentru unicameral e o idee portantă, actualul preşedinte are un program în sens public (şi nu al maculaturii de pe site-uri), cam minimal ce-i drept; unicameralul nu e o idee dezbătută în public serios şi nici nu mi se pare coloana vertebrală a unei campanii valide, dar e mai mult decât nimicul celorlalţi candidaţi. (Din nou, nu mă refer la programele pe puncte ale acestora, ci la lucrurile pentru care militează explicit.) Prin “De ce le e frică, nu scapă”, mesajul care a început să se vadă mai des decât “Băsescu pentru România” pe outdoor-uri, prezidentul pune în defensivă ceilalţi candidaţi şi formulează un enunţ negativ, aşa cum ne-a obişnuit, dar cu conotaţii constructive-pozitive, prin rudimentul de program (referendum).

2. Sloganurile sunt relativ civilizate, dar nu excelează cu nimic, la candidaţii importanţi. Să ne reamintim, în ordine alfabetică:

Antonescu: “România bunului-simţ”
Băsescu: “Băsescu pentru România”
Geoană: “Învingem împreună”
Oprescu: ”Hai, România”

Probabil că al lui Oprescu e cel mai curajos, iar al lui Geoană, cel mai conformist, cam cum zicea şi Şuţu. Al lui Antonescu seamănă cu ce aş fi aşteptat de la liderul PNL, dar, din păcate, {Mai mult…}

Moldova.2: Unirea ar putea fi o soluție pragmatică, dar pe cine interesează?

Ar fi bine să ne unim cu Republica Moldova, dar vrem să ne unim? “Mai mare e mai bun”: o judecată de felul ăsta se aplică foarte bine ţărilor, chiar şi în aceste vremuri, în care graniţele încep să îşi piardă din importanţă. Ce anume împiedică cetăţenii Republicii Moldova şi ai României să subscrie la o asemenea judecată şi să procedeze în consecinţă?

Să privim întâi lucrurile dinspre Republica Moldova, aşa cum le-am văzut în recenta călătorie pe care am făcut-o. Alianţa pentru Integrare Europeană, forţa guvernantă după ce comuniştii lui Voronin au trecut într-un con de umbră, este privită cu scepticism de moldovenii vorbitori de română, orientaţi către Vest. Asta nu înseamnă că aceştia nu se bucură de ceea ce s-a întâmplat după alegerile din iulie. Pentru noi, ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău a fost încă un spectacol pe televiziunile de ştiri; pentru ei, e important. Lucrurile se încurcaseră destul de rău în timpul guvernării comuniste, deşi, aşa cum îmi zice cineva, “ghinionul nostru [al moldovenilor] e că de prin anii ’70 s-a trăit bine aici, sub comunişti, după foamete şi ce a mai fost după război”. Într-un studiu Soros, regimul Voronin se leagă de preluări forţate ale unor afaceri, inclusiv de către familia Voronin şi apropiaţii ei, folosirea Ministerului Afacerilor Interne şi a Serviciului de Informaţii Speciale ca instrumente de teroare împotriva oamenilor de afaceri şi a jurnaliştilor critici, controlul asupra justiţiei şi altele.

Sprijinul pe care unii moldoveni îl acordă Alianţei pentru Integrare Europeană ţine, cu alte cuvinte, de cele de mai sus, dar se amestecă cu un scepticism tranşant faţă de dorinţa alianţei de guvernare de a-şi îndeplini obiectivele. {Mai mult…}

tabu se vinchide

M-a sunat cineva sa-mi spuna ca tabu se inchide sau daca nu se vinde si ca Superbebe ar fi pe masa pentru negocieri. Am confirmat cat de cat – mai confirmati si voi -, interesant e faptul ca Vintu, care niciodata n-a renuntat la nimic – a inceput o oarece curatenie prin fostul Grup Catavencu.

Vintu si Voiculescu se dezvoltau pana acum pe orizontala. A venit momentul exitului? Nu prea pot sapa, ca sunt la Brasov.

Realitatea TV și Antena 3, pe locurile II și III ieri, în ziua cu moțiunea

Moţiune de cenzură: audienţele posturilor de ştiri au crescut previzibil. Ieri, Realitatea TV şi Antena 3 s-au situat pe locurile II şi III pe medii de rating, întreaga zi, all urban, cu 2,0 şi 1,7 puncte de rating. În cote de audienţă, asta înseamnă 9,9 % şi 8,8%, faţă de liderul zilei, PRO TV, care a atins 3,2% cu 16,1%. Perdantul pare a fi Antena 1, care a trecut pe locul al patrulea, cu 1,7 puncte şi 8,7 cotă de piaţă.

Antena 3 a performat destul de bine pe 18-49. Comunicatele de presă, în care fiecare îşi comunică sloturile unde a ieşit bine: {Mai mult…}

Știri neobservate, dar vizibile: posturi românești wide pe DTH

Am băgat un titlu cu englezisme şi acronime ca să vă ţin puţin în suspans cu imaginea asta:

Aşa m-am trezit că se vede la mine Pro Cinema acum câteva seri, pe un LCD contemporan, cu Dolce (unul din sistemele DTH, adică Direct to Home, cu farfurie – satelit digital). După locul unde e sigla postului, vă daţi seama că aşa vine imaginea şi nu e un zoom pe care îl fac la filmele widescreen (16:9). E genul de îmbunătăţire care se simte imediat la end-user, dacă mi-aş fi luat LCD-ul acum şi nu în urmă cu trei ani, n-aş fi avut dunga aceea verticală din dreapta, cadou de la Samsung pentru faptul că prefer să văd posturile cu raport 4:3, aşa cum sunt gândite. Nu ştiu de ce nu a comunicat nici Romtelecom, nici Pro Cinema (singurul post pe care am constatat modificarea) toată povestea: e genul de ameliorare care vine puţin din viitor, vizibilă la client, care putea fi capitalizată. O bilă albă meritată, oricum, în ţara în care DTH-ul era până nu demult o alternativă geografică, adică pentru zonele în care nu ajungea cablul, la aceeaşi calitate ca şi firul analog.

De ce și cum o să dispar de la Evenimentul zilei

Că tot a scris Şuţu (felicitări pentru surse) despre darea mea afară de la “Evenimentul zilei”, mă bucur în primul rând că ea s-a petrecut în acelaşi lot cu oameni la care mă uit de jos în sus, ca Nicolae Manolescu sau Christian Mititelu. Explicaţia pe care mi-a dat-o ieri Vlad Macovei, redactorul-şef al ziarului, e lipsa de bani, motiv pentru care ziarul a renunţat la toţi colaboratorii, cu excepţia oamenilor care scriu “editoriale mari”, ca H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu sau Mircea Mihăieş. Nu e chiar “Senat unicameral”, cum zice Cristi Şuţu, fiindcă eu nu făceam parte din niciun Senat, la fel ca şi ceilalţi tăiaţi de pe listă: trimiteam patru sau cinci materiale pe lună şi emiteam o factură pentru o sumă.

Bineînţeles, era mai mult o acţiune de imagine pentru mine, decât o sursă de venit, şi singurul meu regret e că am plecat din paginile unui ziar care nu aparţinea mogulilor, nu fiindcă aş avea ceva cu mogulii, ci fiindcă din considerente de brand a scrie la moguli, presta pentru ei creează o mică problemă. Altfel, despărţirea era normală, dintr-un motiv foarte simplu: cifrele EVZ arată aşa. Probabil că sâmbăta, când aveam rubrică, nu erau mai mult de 20 de mii de exemplare vândute. Astfel încât pierderea e una simbolică, iar regretele mele sunt pe măsură.

Părerea mea e că “Evenimentul zilei” s-a amputat de câteva din cele mai pertinente condeie din presa românească – şi nu mă refer la mine însumi, {Mai mult…}

Digitalizarea TV: o miză de miliarde pentru PRO, Antena și tot restul, subiect neglijat

De ce mă uit pe Wall-Street.ro: din când în când vine cu ceva foarte important, de negăsit în altă parte. De data asta, în titlul Strategia de trecere la televiziunea digitala terestra, aprobata de Guvern se ascunde un balet de miliarde de euro, care va schimba fundamental piaţa TV din România.

Aşadar, vorba lui Răzvan Dumitrescu: până la 1 ianuarie 2010, Guvernul va aloca două multiplexuri digitale. Ce e un multiplex: o frecvenţă în care încap patru sau şase (în funcţie de soluţia aleasă – nu am când să mă documentez, acest post e mai curând un capăt de fir pentru prietenii din departamentele de media) televiziuni. România trebuie să treacă integral la emisie digitală terestră (DVB-t, adică prin antenă, nu cablu sau farfurii de satelit) până la 1 ianuarie 2012. Pe spectrul de frecvenţe digitale încap de patru-şase ori mai multe posturi decât pe cel analogic, la calitatea actuală, ceea ce e un avantaj pe termen lung. Dar, pe termen scurt, zonele sărace ale României, cele care aveau acces numai la TVR, rămân “scoase din priză” (în Europa şi SUA asta se numeşte “analogue shutdown”), fără acces la TV. Semnal va exista, de la televiziunea publică, dar el trebuie convertit în cazul televizoarelor mai vechi cu ajutorul unui set-top box (o cutie de pus pe TV cum e aceea de la providerii de DTH), care e destul de costisito.

Aşa se vede problema din punctul de vedere al dreptului la informaţie, adică politic. E drept, România va fi mai puţin afectată de tranziţie, fiindcă este, comparativ cu alte ţări, mult mai cablată/racordată la DTH. Din motive de istoricul industriei, suntem într-o situaţie cu totul diferită faţă de Marea Britanie, unde, dacă stai la hotel, poţi prinde 30 de posturi prin antenă. La toate acestea se adaugă însă şi miza enormă de business, despre care vorbeam la început.

Cele două multiplexuri digitale înseamnă opt (sau 12) frecvenţe naţionale pentru posturile publice şi mai ales private din România, în situaţia în care cu excepţia TVR, niciun post TV autohton nu are acoperire naţională. PRO TV, Antena şi tot restul sunt conglomerate de frecvenţe analogice locale, acordate separat, pe care marii owneri de media din România le-au construit ca să poată vinde advertiserilor o acoperire naţională sau cvasi. Miza e clară. {Mai mult…}

Moldova.1: Cum se poate face o rețea TV cu bani puțini, ceva mai multă minte și mai ales dacă ești în Basarabia

Cei din urmă vor fi cei dintâi, zice vorba aceea pe care nu ne prea vine s-o credem. Eu însă am găsit o confirmare a ei în ceea ce se întâmplă cu câteva televiziuni din Republica Moldova – şi cu ocazia asta aflaţi şi ce-am căutat la Chişinău zilele trecute. Ca să n-o mai lungim şi fiindcă “imaginile vorbeşte”, aşa arată un studio de televiziune locală din Basarabia, mai exact, Sor TV, din Soroca:

La prima vedere, situaţia e problematică rău: chestia care seamănă cu un catafalc e o mini-scenă de teatru de păpuşi, unde se încaieră două personaje – înţeleg că e adaptarea unui show cu succes în spaţiul de limbă rusă; muşamaua albastră e decorul pentru un talk-show, icoanele de după el sunt o emisiune religioasă şi în spatele fotografului, adică al meu, mai sunt vreo două muşamale, pe care se filmează diferite chestii, am uitat ce. Uşa din fund duce către un soi de MCR al televiziunii, care, mă rog, nu prea mixează nimic cu nimic fiindcă televiziunea e ceea ce vedeţi plus vreo două birouri la parter.

Totuşi, aşa, mică şi necăjită cum pare, Sor TV e legată de povestea asta de mai jos, care vine un pic din viitor:

De la exhibit A la exhibit B e un proiect IREX Moldova, legat de o reţea de televiziuni locale. Ce se vede în fragmentul filmat e aşa: Soroca (vocea e chiar a unei fete de la televiziunea din prima poză) discută subiecte cu Chişinăul prin Skype. Reţeaua are, în momentul de faţă, şapte televiziuni şi se pune la cale cu sprijinul {Mai mult…}

Cartianu pe TVR Cultural

Nu e o glumă, puteţi să-l vedeţi sâmbătă, la “Oameni de presă – generaţia următoare”, de la 20.30. Profit de ocazie ca să anunţ formatul, că e cu media. Săptămânal, 26 de minute, un fel de portret montat, în care poate intra şi un invitat al subiectului (Adi Georgescu, de data asta). A fost deja în emisiune Cristi Tabără şi se pregăteşte Val Vâlcu.

Echipa emisiunii: {Mai mult…}

Unde-am fost de n-am fost aici

Am lipsit câteva zile din ţară, cu treburi care se leagă de televiziune. Am multe să vă povestesc, nu numai despre TV.