Ştirea că Wikipedia ar putea restricţiona contribuţiile userilor, prin obligaţia de validare de către un editor a făcut înconjurul lumii acum câteva zile. Interesant e însă că episodul nu e izolat. Există cel puţin două exemple cunoscute de bloguri care şi-au închis comentariile, care nu aduceau un plus de valoare editorială: Instapundit.com şi The Daily Dish al lui Andrew Sullivan, de pe “The Atlantic Monthly”. Cum spuneam acum câteva săptămâni, Web 2.0 tinde să se închidă într-un anume grad. Concluzia (deloc populară pe internet) este: contribuţia userilor, producţia colectivă şi aşa mai departe au o anumită valoare, dar numai dacă sunt mixate de un editor într-un conţinut cu sens.
Oarecum lucrurile au legătură cu ceea ce se întâmplă aici, pe MLC.ro. Fiindcă e vorba de un blog “bătrân”, există spamuri care nu se opresc la Akismet, plugin-ul tipic al platformei. Acum câteva luni, am reintrodus captcha (literele şi cifrele pe care trebuie să le bateţi ca să puteţi posta comentarii), fiindcă în unele zile ploua cu tot felul de viagre şi nu mai ştiu ce. Captcha e destul de supărător pentru unii dintre voi, ştiu şi îmi cer scuze. Din acest motiv, am început să {Mai mult…}
Se cheamă Fabiana Stroe şi o pun aici fiindcă e primul clip de YouTube cu muzică populară pe care l-am văzut. Mă refer la “ne-manele”. Lumini ok, e machiată, aranjată, drăguţă, cântă curat. 711 de views la ora la care am postat eu. Ce ziceţi, are vreo şansă? La prima vedere – şi mă aştept să se vadă asta şi în eventualele înjurături din acest subsol – muzica populară nu prea are treabă cu internetul. Sau…?
În ultimele câteva săptămâni, m-am dat de ceasul morţii ca să aduc la Întâlnirile Media HotNews pe cineva din Ringier, fie şi numai ca să realizez un echilibru între invitaţii din marile grupuri media. Astăzi am primit un refuz de la Marius Hagger, după mai multe amânări de la diferiţi oameni.
Sunt într-o situaţie destul de curioasă, fiindcă Ringier e a fost cel mai bun loc de muncă al meu, nu numai în sens sindical, ci şi o companie din care am învăţat foarte multe. Continuu să semnez o coloană, sâmbăta, în “Evenimentul zilei”. Promit că am să mai încerc să vă ţin la curent cu ce se-ntâmplă, mai am mâine de dat un telefon altcuiva.
În orice caz, acest gen de “închidere” pe comunicare înseamnă de regulă că vin timpuri grele şi ar putea apărea lucruri neplăcute de spus. Situaţia e cea care e, Cristina Simion de la Edipresse tocmai a anunţat ieri reducerea estimate-urilor pe publicitate cu 20 la sută.
Până atunci, vă las cu ceea ce a obţinut Petrişor: “Criza poate aduce şi măsuri nepopulare“. S-ar putea ca limbajul de PR să vă deranjeze, dar e singurul lucru pe care-l ştim.
P.S.: Sunt curios dacă după această postare apare vreun comunicat de presă-borhot
Ce caută Albania pe un blog de media? La sfârşitul anului trecut, am pus la cale o colaborare cu “Esquire”, în ideea că am destule de povestit din călătoriile mai mult sau mai puţin exotice prin care am fost. Primul text apărut în revistă s-a referit la ţara lui Enver Hodja.
Go West. Banii pe care am început să-i avem în buzunare ne folosesc pentru ca să ne gâdilăm statutul de cetăţeni UE la Londra, Paris sau Barcelona. Ne întoarcem acasă şi povestim cunoscuţilor, cu sau fără complexe de superioritate, cât de civilizate şi grozave sunt oraşele pe care le-am vizitat. Noi, românii, suntem ca ei, parizienii, berlinezii, londonezii.
Şi totuşi traseul invers e nu numai posibil, ci şi foarte interesant. O ţară ca Albania îţi spune mai multe despre ceea ce eşti, te aduce cu picioarele pe pământul scormonit de asfaltiere şi tractoare. Iar piramida lui Enver Hodja conţine mai multă istorie decât aceea de la Luvru. {Mai mult…}
Europa FM oferă promovare gratuită produselor româneşti, timp de o lună. Ideea destul de clară – şi care s-a vehiculat şi în mediile politice recent – e că şi producţia autohtonă merită promovată. Poţi beneficia de toată povestea dacă ai o firmă românească şi completezi un formular accesibil prin Romaneste.EuropaFM.ro, unde găseşti şi detalii despre tot proiectul. Data-limită: 27 februarie.
A fost acum câteva zile, dacă sunteţi curioşi: “Presa în criză”. Dacă vreţi să treceţi de ştirile de început, discuţia începe pe la sfertul filmuleţului.
P.S.: O mică precizare la burtieră. “Jurnalist HotNews.ro” e cam mult spus şi îi ia pâinea de la gură amicului Costin, care scrie despre media pe site. Am un blog la HotNews.ro, fac întâlnirile de media miercurea la HotNews.ro, dar nu fac parte din redacţie. Ce scriu aici reprezintă opinia mea.
Despre piaţa românească de reviste, prea puţin luată în serios faţă de câţi bani face, cu unul din cei mai vechi oameni din zona respectivă: Cristina Simon, cea care multă vreme a fost singurul general manager român al unui grup de media străin.
Conform cifrelor interne “Adevărul”, tirajul acestuia e de peste 80 de mii de exemplare în decembrie 2008, ceea ce îl plasează pe primul loc pe zona quality. Următorul clasat: “Jurnalul naţional”, 62 de mii.
Contextul se cunoaşte – e vorba de investiţia în marketing legată de colecţiile de cărţi şi filmele lui Sergiu Nicolaescu.
Sursa e, evident, din Adevărul Holding. Vom avea confirmarea atunci când vor apărea BRAT-urile pe ultimul trimestrul din 2008.
Dacă sunteţi pe-acasă la ora 23.00 şi aveţi Money Channel pe cablu, mă puteţi vedea la AdCouture cu Andreea Roşca şi, bineînţeles, Şerban Ciuşcă, la o şuetă despre presă (mai mult scrisă). Am senzaţia că emisiunea o să se pună şi pe IQAds.ro, revin şi vă spun unde.
Noi cu blogurile, ei cu grupurile de media. Cum ar fi ca Patriciu, Vîntu, Voiculescu, Sârbu şi Ringier să aibă bloguri? Ce header şi ce temă ar avea fiecare dintre ei? Categorii multe, puţine…? Care-ar fi tone of voice? Am fantazat puţin pe ideea asta în “Evenimentul zilei”, sâmbătă.
