Media clasică învață lecția YouTube. Din nou, în America.

UPDATE COMANESCU: Gabi Dobre e unul dintre cei trei câştigători de la micul concurs pe care l-am iniţiat aici. Cum, spre deosebire de Olivian şi Alex, nu are blog, i-am oferit un cont pe “Media lui Comanescu”, pe lângă invitaţia cu pricina.

La sfârşitul săptămânii trecute, Viacom, companie media din Statele Unite care, printre altele, operează şi canalul de televiziune Comedy Central, a lansat site-ul www.thedailyshow.com – declinarea online a uneia dintre cele mai de succes emisiuni de divertisment difuzate de Comedy Central. O falsă emisiune de ştiri, aşa cum o descriu realizatorii, The Daily Show este o producţie ce oferă o perspectivă satirică asupra evenimentelor curente din Statele Unite. Imaginaţi-vă un fel de Academia Caţavencu, mai amuzantă şi, mai ales, difuzată aproape zilnic la TV. De ce e relevantă o astfel de informaţie pentru noi, cei din .ro? {Mai mult…}

Cele cinci blogosfere din România

De câte feluri sunt blogurile româneşti? RoBloggers Survey, sondajul iniţiat de Carmen Holotescu şi Cristian Manafu, a avut în 2007, al doilea an de desfăşurare, o participare masivă (702 respondenţi), care îl face un instrument de studiu mai precis, în ciuda limitărilor asumate prin însăşi metodologia de desfăşurare – chestionar cu răspunsuri benevole. Primele două calupuri de răspunsuri, date publicităţii (1, 2) la Carmen Holotescu, permit o serie de concluzii interesante, chiar dacă cu iz speculativ. Conform rezultatelor menţionate, dar şi lucrurilor care se văd cu ochiul liber pe bloguri, avem în România nu o blogosferă, ci cinci.

Două vorbe despre situare geografică, mai întâi, pentru a trece la aglutinări în funcţie de teme şi stil de comunicare. Deşi internetul nu e propriu-zis “undeva” (poate cu excepţia hardurilor pe care sunt stocate php-urile şi mysql-ul care servesc site-ul), RoBlogfest arată că în România blogurile se mută spre provincie, din punctul de vedere al autorului. Dacă în 2006, 55,5% dintre respondenţi blogau din Bucureşti, în 2007, proporţia a scăzut la 48,9%. Restul scriu din provincie şi străinătate, iar oraşele cu cele mai mulţi bloggeri sunt din categoria “250.000 de locuitori”, adică Iaşi, Cluj sau Timişoara. Lor li se adaugă ţări ca SUA, Moldova sau Germania.

Peste această hartă se suprapune însă una virtuală, a interacţiunilor, numită uneori social graph sau hartă de relaţii. Este vorba mai ales de blogroll, linkurile din cuprinsul postărilor şi trackback-uri, adică linkul semnalul pe care un blog îl transmite automat către un altul, care a fost legat la însemnare. Sorin Adam Matei dă o mostră a unor interacţiuni de acest fel aici. (UPDATE: Carmen Holotescu propune câteva maşinării de vizualizare aici.) Dacă privim din nou la datele RoBloggers Survey, putem presupune că interacţiunile au loc în interiorul grupurilor tematice în care îşi încadrează autorii blogurile: Personal (10.75%), Divertisment (6.81), Media (6.44%), IT (5.97%), Jurnalism (5.89%) etc.

E puţin neclar care e diferenţa între “divertisment” şi “personal”, ca şi cea între “media” şi “jurnalism”. În primul caz, poate fi vorba de “conţinut amuzant” versus “însemnări de viaţă personală”, dar e puţin probabil că există o separare tipologicră atât de clară. În cel de-al doilea, poate fi vorba de opoziţia “autori care scriu despre media” (ca subsemnatul), versus “autori care consideră că fac jurnalism vorbind despre diferite subiecte, inclusiv sau mai ales altele decât însăşi media”, dar din nou ar fi greu să găsim multe bloguri care se încadrează clar într-una sau alta dintre categorii. Fără limite de separare clare, cum sunt, cele cinci domenii sunt urmate de un grup de domenii conexe – business, branding, marketing, PR – ai căror autori sunt, foarte probabil, tineri antreprenori preocupaţi de toate aspectele de mai sus, deşi concentraţi pe unul din ele. Tipologia identificată de RoBloggers Survey se poate restrânge astfel:

1. Bloguri personale/freestyle: Bloggeri în general tineri, adesea cu trafic mare (dar la celălalt capăt al scalei, pot scrie pentru “nimeni”), fără antecedente de comunicare, fără limite de limbaj, fără {Mai mult…}

RoBloggers Survey, primele rezultate

Primele rezultate din RoBloggers Survey au început să apară la TimSoft.ro/WebLog.

Din capitolul Informaţii personale putem afla că blogosfera românească se deplasează uşor către oraşe altele decât Bucureştiul. 52,42 % dintre cei 702 respondenţi spun că şi-au publicat pe bloguri doar pseudonimul sau prenumele – nici ultimul nu îi identifică precis. Cifra e asemănătoare cu cea dată de PEW Internet Project. Doamnele şi domnişoarele sunt mai active pe blog – în proporţie de aproape 35%, faţă de 26% anul trecut.

Capitolul Monitorizare ne spune în primul rând că blogurile cele mai urmărite sunt în categoriile Personal, Divertisment, Media, IT, Jurnalism (care e diferenţa faţă de Media?), Cultură. Cel mai folosit gadget de rss este Google Reader, faţă de Bloglines anul trecut. În fine, numărul respondenţilor care consideră blogurile la fel de credibile sau mai credibile decât presa tradiţională a crescut de la 77,21% în 2006, la 80,63% în 2007.

Aici subscriu doar parţial la concluzia autorilor – Cristi Manafu şi Carmen Holotescu – că asta înseamnă o creştere de credibilitate a blogosferei. Cei 702 respondenţi la chestionar au bloguri – la fel ca şi respondenţii de anul trecut, e drept -, aşa că diferenţa indică o creştere a părerii despre credibilitate în interiorul blogosferei.

Desigur că asta nu înseamnă în nici un caz că blogurile sunt “mai puţin credibile” decât anul trecut.

Blogurile ca business - desigur, în America

Articol despre bloguri şi bani în “San Francisco Chronicle”. TechCrunch: 240.000 de dolari pe lună din publicitate, opt angajaţi, 1,25 milioane de vizitatori în august 2007. Michael Arrington, antreprenor din Silicon Valley, s-a apucat de el din plăcere sau obsesie şi şi-a dat seama repede că “poate câştiga mai mulţi bani din blogging decât din orice altceva”.

“San Francisco Chronicle” consideră că blogurile cu cel mai mare potenţial de monetizare sunt cele profesionale, dar pune în gardă asupra conflictelor de interese, maniei de a recomanda produse noi şi slabei acurateţi. “Blogurile profesionale sunt la o răscruce de drumuri”, spune în SF Chronicle Lisa Stone, CEO la BlogHer, o reţea de bloguri feminine. “Dacă cineva recomandă un mixer, un scutec sau un PDA, trebuie să o facă numai pentru că pur şi simplu produsul respectiv îi place la nebunie. E singurul mod în care poate reuşi.”

Diferenţa dintre explozia blogurilor şi cea a dot com-urilor este că primele absorb bani mai repede decât consumă, după câţiva ani de activitate. Ceea ce permite finanţarea proprie a business-ului şi ţine venture capitaliştii la uşă.

Sursa.

Un lucru care nu se face

Cred c-am fost primul care a anunţat că Tucă se reîntoarce pe sticlă şi eram curios ce se va petrece cu superstarul de acum câţiva ani. S-a văzut deja la televizor că lucrurile nu sunt nici aşa, nici aşa, dar putem să-i mai acordăm maestrului un răgaz pentru ca să-şi găsească suflul şi să vedem ce face.

Deocamdată, însă, Tucă îi dă Ancăi Nicoleanu un interviu, în “Cotidianul”, unde am găsit o întrebare şi un fragment de răspuns care m-au lăsat paf.

Intr-un cotidian s-a scris ca „v-a luat“ la audienta Dan Diaconescu, cu acelasi subiect, al avocatei disparute. Exista un duel al caracalenilor?
Chestiunea asta cu duelul caracalenilor este absolut ridicola. Nu sint in concurenta cu absolut nimeni! Chestia asta e o inventie gazetareasca, inventata de un bou, ala care a scris articolul, si doi cretini, aia care conduc ziarul, care au lucrat la “Jurnalul National“.

“Boul” e Petrişor Obae, “cretinii” sunt Răzvan Ionescu, redactor-şef, şi Grigore Cartianu, redactor-şef adjunct, ziarul e “Evenimentul zilei”, iar articolul e ăsta.

Cred că Marius Tucă a ajuns faimos şi popular printr-o anumită atitudine de tip “regele e gol”. Insistenţa cu care îşi presa invitaţii pentru a obţine răspunsuri interesante era remarcabilă. Ori de câte ori un politician se pierdea în aiureli, Tucă reuşea să-l aducă pe făgaşul: “Ce contează asta pentru alegători?” “Ce aveţi de gând să faceţi pentru oameni?” O asemenea atitudine este remarcabilă în peisajul nostru TV, mai ales astăzi, când gazdele de talk-show se pierd în cele mai punctuale şi irelevante controverse. Însă de aici şi până la “bou” şi “cretini” e o distanţă {Mai mult…}

Cum stam cu comentatorii sportivi?

Nominalizaţii la categoria “comentatori sportivi”, Premiile TV mania, sunt patru, cei de mai jos, cu caracterizările revistei. Mie, care nu mă uit la meciuri şi îmi declin orice competenţă în domeniu, mi se pare că lista e staţionară faţă de alţi ani. A apărut vreun talent nou? Era cazul să apară? Voi ce credeţi?

Emil Grădinescu – TVR
Cu un timbru inconfundabil şi cu un discurs proaspăt şi expresiv, Emil Grădinescu este un veteran al Premiilor TV mania şi unul dintre cei mai pătimaşi comentatori sportivi din România. Am trăit alături de el drama de la Copenhaga, dar şi recenta victorie în faţa Olandei, de pildă.

Radu Naum – TVR, Eurosport
Radu Naum este un simbol al decenţei într-o lume a sportului guvernată de mitocănie, violenţă şi impostură. La postul public apare mai mult în postura de prezentator, iar munca de comentator o face la Eurosport. Multă lume se uită la Turul Franţei numai ca să-i audă glumiţele, aluziile şi histrionismele.

Cosmin Cernat – Kanal D
De când a plecat de la TVR, unde comenta îndeosebi competiţii de atletism, Cosmin Cernat a comentat câteva derby-uri din Liga I pentru Kanal D. Mai important pentru vizibilitatea lui publică este însă rolul de moderator al talk-show-ului de analiză fotbalistică de duminică seară, „Fluier final”.

Costi Mocanu – Pro TV
Anul trecut, l-am auzit pentru prima dată exprimându-şi entuziasmul şi apoi disperarea, o dată cu meciurile Stelei din Liga Campionilor. Costi Mocanu rămâne însă modelul comentatorului cerebral, capabil să ofere, în momentele cheie, fraze meşteşugite şi metafore cu miez.

Alte opţiuni {Mai mult…}

Rupert Murdoch vrea să atace mainstream-ul cu Wall Street Journal, cu modă, cultură și arte

După ce a achiziţionat celebrul Wall Street Journal de la familia Bancroft contra a cinci miliarde, Rupert Murdoch vrea să repoziţioneze publicaţia în mainstream-ul publishingului de ziare american. La San Francisco, supermogulul de origine australiană a afirmat că conţinutul referitor la arte, modă şi cultură al WSJ va deveni mai bogat, pentru a beneficia de bugetele mari de reclamă din industria cinematografică.

Mecanismul pe care vrea să-l pună pe roate Murdoch e bine cunoscut media buyerilor: modulele de reclamă se poziţionează cel mai bine lângă articole cu conţinut înrudit. Însă în toată mutarea eu văd şi o adecvare a WSJ la mileniul al treilea. Dacă, până acum, un ziar “serios” era preocupat de modul cum se fac banii, el trebuie să înceapă să se intereseze şi de cheltuieli. Lumea în care trăim e tot mai opulentă (chiar dacă asta nu se vede încă foarte bine în România), {Mai mult…}

Sârbu COO la CME, Costi Mocanu la Pro TV - ce urmează?

Care sunt consecinţele? Dar mai întâi – anunţul, pentru cazul că nu-l ştiaţi: acum câteva ore, a venit vestea oficială că Adrian Sârbu e noul COO (chief operating officer) al CME, adică al doilea om din companie după Micael Garin, chief executive officer (CEO), lucru pe care unii dintre noi îl bănuiam de acum vreun an şi câteva luni. Cătălin Tolontan a aflat, în plus, că directorul executiv al Pro TV SA va deveni Costi “Moşu” Mocanu, iar Felix Drăghici trece în funcţia de director al canalului Sport.ro.

În primul rând, e momentul să uităm episoadele umbratice din cariera lui Adrian Sârbu şi să ne bucurăm pentru faptul că el devine un manager de televiziune român de talie (est-)europeană. Adică un om de o statură apropiată de a lui Valeriu Lazarov, la distanţă din ce în ce mai mare de realizările lui Ion Cristoiu, care s-au oprit în anii ’90. Nu am spus întâmplător “europeană”, deşi CME reprezintă o investiţie americană, cu sediul în Bermuda şi acţiuni la bursa din New York – sau, mai exact, banii din industria de beauty ai lui Estee Lauder, prin urmaşul acesteia, Ronald Lauder. CME e prescurtarea de la Central European Media Enterprises şi desfăşoară operaţiuni în Cehia, Croaţia, România, Slovacia, Slovenia şi Ucraina.

Acum la consecinţe: despre evoluţia Pro TV, Acasă TV, Pro Cinema, Pro TV Internaţional şi Sport.ro e fi greu să spui ceva, fiindcă îndepărtarea de matcă a lui Sârbu poate însemna mai puţin foc managerial, în schimb apariţia lui Costi Mocanu în poziţia numărul unu la televiziuni sugerează contrariul: televiziunile româneşti ale CME vor avea un manager aflat tot timpul la Bucureşti şi, în plus, unul din cei mai creativi oameni pe care i-am cunoscut în Pro TV, în anii aceia. Ştirile sportive ale Pro TV sunt de altfel singurul segment care a ţinut ştacheta sus în anii de regres ai Pro TV, iar Sport.ro este un proiect care a început să aibă succces şi i se datorează, cel puţin în parte, tot lui Mocanu.

Dar, până una-alta, să amintim faptul că noul studio/pachet/jurnal Pro TV, lansat la începutul toamnei, e primul semn clar de reviriment calitativ al unei televiziuni care părea încremenită de ani de zile nu în proiect, ci în profit. Apropo de care Adrian Sârbu anunţă: “CME şi managementul local vor continua să se concentreze pe creşterea marjei (de profit) şi dezvoltarea de noi oportunităţi pe teritoriul actual al CME şi în afara lui”. Lucru care, din nou, mă iertaţi că vă zăpăcesc, sugerează contrariul unui reviriment, fiindcă epoca profiturilor mari cu subproducţii TV va continua încă un an sau doi. Sârbu însuşi va putea fi ascultat azi, live, pe net, cu precizări.

Agitaţie mai mare vom vedea însă cu siguranţă în zona {Mai mult…}

Rezultate preliminare RoBloggers Survey 2007

Cristi Manafu a pus pe Slideshare un preview la rezultatele de la a doua ediţie a RoBloggers Survey, bazat pe o parte din date.

| View | Upload your own

E vorba de o prezentare făcută pentru Toolbox Online Communication, aşa că luaţi-o orientativ. Rezultatele complete peste câteva zile.

Primele cifre oficiale de trafic pe net: independenții stau foarte bine. Încă

Primele rezultate ale studiului oficial de trafic şi audienţă pe internet, SATI, apărute ieri, permit o serie de concluzii parţiale, la fel ca şi numărul de rezultate – 145 din 190 de auditaţi, în momentul de faţă. Pare-se că independenţii sunt cei mai puternici de pe internet, dar marile grupuri de old media vin tare din urmă. Pe lângă sport, banii şi joburile sunt o nişă ofertantă (sau două, cum vreţi s-o luaţi), iar marii brokeri de publicitate care au şi site-uri sunt mai jos de locul 22. Mai întâi, un top băbesc, în formă umană, pentru ca apoi să le luăm la rând.

1. Softpedia.com / 1,60 mil. unici
2. Clubafaceri.ro/1,16
3. Neogen.ro/1,10
4. Roportal.ro/841 mii unici
5. Acasa.ro/835
6. Ejobs.ro/720
7. Rol.ro/674
8. Hotnews.ro/669
9. Protv.ro/664
10. GSP.ro/650.

1. Internetul e încă al independenţilor sau a business-urilor specifice. Primele opt din cele vreo 150 de locuri (lista se schimbă, azi a apărut Neogen, care ieri nu era) ale topului după clienţi (vizitatori) unici sunt ocupate de companii româneşti şi Softpedia.

De altfel, cel mai vizitat site de ştiri este HotNews.ro, tot la nivel de unici, conform BRAT. Datele BRAT/Spring GmbH (firma care a realizat măsurătorile) modifică ierarhia din Trafic.ro, {Mai mult…}