Internetul e feminin. Cel puțin ăla britanic

Ultimul studiu Ofcom arată că în segmentele 25-34 de ani, dar şi 35-49 de ani ale populaţiei britanice, femeile predomină printre utilizatorii de internet. Scorul atins la prima categorie de vârstă e net în favoarea lor, a doamnelor: 55-45%.

Britanicii, care sunt printre cei mai mari consumatori de media din lume, îşi petrec azi cam 50 de ore pe săptămână pe internet, la TV, la radio sau cu ziarul în faţă. Consumul de net s-a dublat din 2000 încoace, în timp ce restul mediilor merg în jos. UK este una din pieţele pe care se prognozează că internetul va depăşi printul în termeni de volum de reclamă în câţiva ani.

Sursa (înregistrare gratuită).

Cum se evaluează o afacere de internet românească: profit X 32

De la Orlando şi Iann am aflat despre un articol foarte interesant din Ziarul financiar de azi, referitor la piaţa românească de internet din 2005 şi 2006. Softnews.net, compania care deţine Softpedia.com, a avut în 2006 o cifră de afaceri de 1,5 milioane euro şi un profit de 0,72 milioane euro.

Mie mi-a atras atenţia o altă cifră din “Ziarul financiar”: 32, multiplul de profit care a fost folosit în tranzacţiile Tiger în România – mult comentatele achiziţii eJobs şi Neogen. “Zf” a fost foarte aproape de ştire atunci, drept pentru care deduc că e o cifră reală şi nu o abstracţie. Mi se pare al naibii de mult – în alte pieţe, e vorba de 4,5 sau 8 -, dar până una-alta mă bazez pe ce zic alţii.

UPDATE: Orlando Nicoară, GM la Media Pro Interactiv, spune aici, mai la vale, că pe pieţele externe există şi discuţii la un factor de multiplicare de 40-45 X.

Record de publicitate: 720 de pagini de reclamă în Vogue US/septembrie

Ediţia din septembrie/SUA a revistei Vogue va avea 720 de pagini de publicitate. Le Figaro spune că e un record chiar şi pentru Vogue. Rate card: aproximativ 36.000 de euro, ceea ce înseamnă vreo 25 de milioane de euro venituri brute pe acest număr.

Pentru comparaţie: un glossy din România are 148-196 de pagini şi obţine 100-200 de mii de euro pe lună cash -sau 50-60 de pagini de reclamă la un rate card de să zicem 5000 de euro/pagină.

Vogue US/septembrie ar trebui să aibă vreo 2000 de pagini, în total, ca să înghită cele 720 de pagini de publicitate.

Ca să ajungi la performanţe de genul ăsta îţi trebuie o oarecare tradiţie. Copertă Vogue din 12 octombrie 1929:

Sursa.

Google Earth lansează Sky

Lucrurile astea se pot vedea apăsând pe butonul “Sky”. Sunt incluse 100 de milioane de stele individuale şi 200 de milioane de galaxii.

Download Google Earth.

Sursa.

Ce fac instituțiile pe Wikipedia? (IV) - Ministerul istoriei Pro TV

Spuneam în postările anterioare (bla, bla, bla) că Wikipedia este o pârghie de imagine foarte eficientă. Oricine este interesat poate adăuga informaţie autentică şi favorabilă, cu beneficiul că figurează în cea mai mare enciclopedie din lume şi că este indexat “sus” de căutările Google. Tentaţia de a şterge ceea ce nu-ţi convine, deşi e adevărat, e mare. Totuşi, cine a făcut aşa ceva ar fi trebuit să ştie că urmele rămân.

“Ministerul istoriei” PRO TV. Pe 29 septembrie 2006, cineva care a intrat de pe IP-ul MediaPro 193.230.227.3 şi s-a semnat “Departamentul de PR al PRO TV” a şters din articolul referitor la PRO TV toată povestea cu aşa-numita susţinere pe care PRO-ul a acordat-o Convenţiei şi lui Emil Constantinescu în 1996, chemând oamenii la vot cu cartea poştală “Votezi şi câştigi”. Toată treaba a circulat, la vremea respectivă, ca un zvon “motivaţional” intern, cu prescurtarea “PRO TV a câştigat alegerile”, deci o redactare neutră ar fi trebuit să relativizeze lucrurile. În schimb, ceea ce urmează, referitor la datoriile de zeci de milioane ale Mediapro din mandatul Năstase, din TVA, impozite pe salarii şi toate celelalte, e un fapt.

In the wake of the 1996 elections, Pro TV actively supported the opposition (Romanian Democratic Convention) and was an important factor in their landmark victory against the incumbent [Social Democratic Party of Romania|PDSR], an event which is thought to have brought a breath of fresh air in Romanian politics. Since then, Media PRO ran into financial trouble, accumulating years of unpaid taxes. These debts are, as of 2004, still outstanding. Since 2000, the PDSR (now PSD)-dominated government has tolerated Media PRO’s debts, and, in turn, Pro TV’s news programmes appear to have “toned down” their criticism towards the government, sometimes avoiding politics events altogether and developing instead a more [[tabloid]]-like news selection. Ever since, Pro TV has lost much of its viewers to the rival [Antena 1]. Their market share recovered a little after [Antena 1] openly turned into the bugle of the [Social Democratic Party (Romania)|Social Democratic Party] during the Romanian legislative election, 2004|2004 election campaign.

Paragraful fusese redactat de unul dintre userii români înregistraţi ai Wikipedia, ES Vic din Cluj, persoană cu peste 500 de contribuţii la activ. Deşi conţinea un pasaj discutabil, era concludent pentru istoria PRO TV. Se dovedeşte încă o dată că prima lege a PR-ului e să nu minţi, chiar şi prin omisiune. Cineva ar putea afla.

Interesant e faptul că acelaşi IP de Mediapro rade tot articolul referitor la Acasă TV, redactat de Inestur (Ines Turturică, PR de la Acasă TV?), deşi articolul nu conţinea referiri critice. Oare cum se explică asta? Coleg invidios sau şef al naibii? Iar ultima contribuţie a lui 193.230.227.3 este în limba latină: “certum est quod certum reddi potest” (“cert e ceea ce poate fi dovedit ca fiind cert”, oarecum) a fost înlocuit cu “bla bl……………………………………………………………………bla”.
Toate edit-urile Mediapro. IP-urile Mediapro: 193.230.227.0-255.

Alte instituţii de presă: Publimedia (tipărituri, Adrian Sârbu) lucrează competent la diferite articole de cultură, civilizaţie, hi-tech. Adevărul Holding zice de fotbal. Expres Ltd (“Evenimentul zilei”) are de asemeni diferite contribuţii “de bine”. Restul Ringier, în schimb, tace mâlc pe Wikipedia. “Ziua” – probabil aripa Roncea, cu Civic Media – se ocupă de o decizie a CNCD şi promovarea propriei asociaţii, ca şi de un “stub”, început de articol despre Brânduşa Armanca, director editorial al ziarului (dacă o mai fi). Mediafax îşi actualizează cuminte şi cu folos articolul propriu, la care se adaugă un oraş din Ohio şi vreo doi fotbalişti.

P.S.: Se întâmplă şi la alţii, dacă asta constituie cumva o consolare. NYTimes a avut eleganţa de a scrie despre vandalizările comise de pe IP-urile proprii aici (înregistrare gratuită), alături de cele ale Washington Post şi o serie întreagă de alte ciudăţenii. Cineva de la NYTimes l-a făcut pe Bush “jerk” de mai multe ori şi a schimbat cuvântul “pianist” în “penis”, la Condoleezza Rice.

P.P.S.: Aici se poate vedea că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale – sau cineva care a vorbit în numele lui, mi-e lene să sap – a pretins scuze pentru miştoul pe care îl făcusem de el fiindcă se joacă cu cuvântul “feces” prin nisiparul Wikipedia. Scuzele erau meritate, fiindcă STS e provider pentru o serie întreagă de instituţii de stat, mai importante sau mai puţin, prin urmare le-am prezentat prompt. Totuşi, am scris un mail la adresa care mi-a fost lăsată în subsol, pentru ca să cer precizări despre IP-urile de pe care s-au comis prostiile respective. Mai e nevoie să spun că mail-ul a rămas fără răspuns, deşi l-am trimis vineri? {Mai mult…}

Pierre Barbu la Adevărul

Petre Barbu pleacă de la “Capital” la “Adevărul”. Pentru cei care nu ştiu, ştirea e importantă fiindcă Pierre este omul care a inventat presa de media în România, la sfârşitul anilor ’90, ca pagină de sine stătătoare în “Capital”. Tonul şi tematica lui Pierre de atunci seamănă cu ceea ce face Petrişor Obae, colaboratorul de la “Capital” al lui Pierre, la “Evenimentul zilei” şi cu ce fac eu aici.

Mai e ceva de spus: în ultima vreme, Pierre trecuse de pe media pe o poziţie de top la “Capital”. Era ultimul rămas din “garnitura de aur” a revistei, sfârşitul anilor ’90, cu excepţia lui Ionuţ Popescu, care a revenit ca director editorial, după ce a fost ministru şi multe altele.

Articole din Capital, de Petre Barbu.

Antenele se vând - foc mocnit

Până la urmă, zvonurile de acum câteva zile despre vânzarea Antenelor s-au dovedit nu un foc de paie, ci mocnit spre foarte mocnit. Petrişor Obae face azi în EVZ o recapitulare a situaţiei după ştirea mea corectă. Punând cap la cap ce a aflat el cu ce am aflat eu, reiese că:

- nu se vinde nimic acum. Orizontul de aşteptare care mi-a fost mie dat e “după prezidenţialele din 2009″.
- vânzarea ar putea avea loc în tranşe, cum s-a întâmplat în cazul Pro TV.
- RTL e cel mai activ candidat. Întâlniri: câteva, la nivel de vicepreşedinte de dezvoltare (la ei, la RTL).
- iniţiativa vine mai curând de la Permira şi RTL, decât de la grupul Voiculescu, ceea ce contrazice ideea că grupul Voiculescu ar avea nevoie de bani pentru investiţii masive în media, în următoarele luni sau doi ani.
- valoarea de 5-600 de milioane a grupului Voiculescu e oarecum arbitrara. Ea e dată în funcţie de valoarea de piaţă a grupului Mediapro, care e considerată de un miliard. Ştiu că am menţionat şi eu suma asta, dar între timp cineva mi-a făcut o corecţie: miliardul Pro reiese din tranzacţii între acţionari (Adrian Sârbu şi CME), care pot fi arbitrare, în funcţie de ce vor cei doi parteneri. Ca dovadă preţul aproape dublu pe care l-a obţinut Adrian Sârbu atunci când a vândut de la 10 la 5% faţă de cel obţinut pe tranzacţia de la 15% la 10%, cu toate creşterile care au avut loc în Mediapro.
- principalul factor de temporizare în negocieri e chiar Dan Voiculescu, în timp ce tratativele au fost duse de Camelia Voiculescu şi alţi manageri din grup.

Oricum, grupul Voiculescu e “copt” pentru o tranzacţie. E cel mai mare independent/autohton de pe piaţă. Vîntu şi Patriciu sunt într-un stadiu incipient, iar ceilalţi doi “mari” sunt Ringier – în esenţă elveţian – şi Mediapro – 95% CME, american, la televiziuni şi creşte la print şi radiouri. La următorul ordin de mărime, găseşti doar grupuri străine (Edipresse, Sanoma, Burda la reviste, Lagardere şi SBS pe radio şi radio-TV etc.). Interesul unui cumpărător de dimensiunile RTL-Bertelsmann sau Permira este controlul managerial, ceea ce înseamna peste 50 de procente. Un fond de investiţii s-ar consola mai curând cu ideea tranşelor de câteva procente sau a participării minoritare, care îi asigură oricum profit. Nu e clar ce ar putea dori grupul Voiculescu de la o atare tranzacţie, atâta timp cât nu au nevoie de lichidităţi.

P.S.: Ştiu, Dan Voiculescu a anunţat că s-a săturat şi vrea să se retragă. Însă omul nostru s-a oferit şi ca ostatic, în trecut. La fel, tot zumzetul ăsta despre vânzarea grupului Voiculescu îl aliniază pe acesta la lumea bună a presei, în condiţiile în care ştim bine că există un cor de voci exasperate de jocurile politice pe care fostul securist le face cu instituţiile lui de media.

Lazarov își face companie de producție TV de nișă

Valeriu Lazarov vrea să pună pe roate o companie de producţii TV de nişă, pe care o numeşte, mai în glumă, mai serios, “Low Cost TV Butic”, spune Money Express. Lazarov afirmă că ideea i-a venit atunci când a văzut că unii clienţi sunt reticienţi să contacteze companiile lui de producţie (Prime Time, Sagitarius), specializate în show-uri costisitoare, “pe motiv că am fi prea scumpi”.

Press release-ul: {Mai mult…}

Ce fac instituțiile pe Wikipedia? (III) Counterstrike, ultras și go-go dancing la BNR

Cotidianul a făcut o poveste care se referă şi la modul cum instituţiile noastre folosesc Wikipedia, unde a preluat o parte din ce am descoperit în primele două episoade. Dincolo de modul cum ne-am distrat aici cu prostiile comise de ministere, comiţii şi comitete, rămâne constatarea că nimeni nu a sesizat potenţialul de imagine al Wikipedia, în România. Încă două exemple de instituţii publice care o dau de gard:

Aici sunt banii dumneavoastră. Cineva de la Banca Naţională a României pare a fi plătit pentru a juca counter-strike sau cel puţin pentru a îngriji paginile referitoare la joc din Wikipedia, lucru pe care oricum nu prea poţi să-l faci fără a fi as în chestia respectivă. Plin de pietate faţă de acest joc nobil şi filozofic, 194.102.208.11 a şters o mică măgărie plantată acolo de un alt fan al counter-strike-ului. Nu trebuie însă să ne închipuim că agentul .11 şi-ar petrece tot timpul cu counter-strike-ul, păpându-ne impozitele chiar aşa. Agentul .11 are o activitate bogată, de pildă faptul că a şters strigarea, pardon, “M..e Dinamo, Forza Steaua” din articolul “ultras”, pe motiv că e înjurătură. Alţi adepţi ai mişcării ultras ar putea fi de părere că dacă ştergi chestia aia, din mişcarea ultras nu mai rămâne nimic. Printre alte preocupări culturale ale lui no. 11 se mai numără go go dancing-ul.
Edit-urile BNR. IP-urile BNR: 194.102.208.0-255.

Istorici cu chipiu. Ministerul Administraţiei şi Internelor se ocupă de home video techniques, manifestându-şi expertiza prin comentariul: “Nasol!”, atunci când vine vorba despre calitatea tehnică slabă a filmelor de amatori. Un istoric de la MAI mai ţine să precizeze că Ţara Românească şi Moldova n-au fost niciodată paşalâcuri, ceea ce ar putea fi un motiv de mândrie naţională pentru cei care n-au ajuns la lecţia în care se spune că pentru turci era pur şi simplu mai complicat şi păgubos să instaleze o administraţie aici, când puteau percepe tribut, prime de instalare de domnitor ş.a.m.d. ca urmare a marelui număr de doritori de funcţii de pe meleagurile noastre.
Edit-urile MAI. IP-urile MAI: 81.181.207.0-255.

Cine ce face cu video on-line?

Studiu nou de la PEW Internet Project: Comportamentul userilor on-line din State în materie de video. Spicuim, vorba de la radio de-acum cincizeci de ani:

- 57 la sută din utilizatorii de internet (din State) au privit măcar o dată un clip on-line.
- 13 la sută din cei 57% au pus un clip on-line.
- cel mai mare consum de: ştiri (37% din 57-le respectiv). Poantele (comedy) vin imediat după.
- consumatorii (62%) preferă în general conţinutul profesional celui produs de amatori (19%) – veste proastă pentru euforicii Web 2.0.
- oamenii ajung la video prin linkuri shăruite – ceea ce poate însemna că nici tool-urile youtube gen search, most viewed etc., nici încercările de a organiza conţinutul video “cu mâna” nu sunt foarte populare în momentul de faţă.
- 49% dintre privitorii de video au folosit YouTube. Pe locul II: MySpace, 15%. Site-urile de news şi cele ale televiziunilor: 6 şi 7%.