15 cuvinte care mă scot din sărite

La prima vedere, idiosincrasiile în materie de cuvinte și formule retorice dispar cu vârsta. Am cunoscut în ultima vreme o mulțime de oameni talentați, aflați în primii ani de scris, care se strâmbă fizic atunci când nu le convine ceva. Probabil, așa eram și eu la început, dar am mai descoperit un lucru: în vreo 22 de ani de scris cu carte de muncă am strâns o colecție de tabuuri lexicale greu de rezumat. Mai jos, numai câteva dintre ele:

1. Aleși – așa cum mă enervează pe mine, e (numai) la plural. Vine din vremurile când mai existau ziare de hârtie și cuvâtul “Parlamentarii” era prea lung pentru titluri, iar Aleșii, provenit din clișeul nupțialo-ironic “aleșii nației” mergea mai bine, puteai să-l scrii cu litere mai mari. Hârtia s-a dus, dar Aleșii au rămas pe ecran, cu majusculă.

2. Băsist – l-a inventat Mircea Badea, cred, sau cel puțin e cloacal,  ca multe alte formulări ale acestuia. Și-a pierdut din conotațiile scabroase în ultima vreme, de când susținătorii lui Traian Băsescu au început să și-l asume. 

3. Chiloțiu – m-a învățat o fată de la o revistă de femei că e culoarea pe care o obții dacă speli chiloți albi cu o bluză roșie, un fel de roz anemic și murdar, care s-ar numi PMS 196 în cod Pantone sau #F4C9C9 în hexa.

4. Cu siguranță – conotația e pe dos decât denotația. Cu siguranță înseamnă, mai degrabă, “probabil, dar n-am de unde să scot dovezi”. E cea mai la îndemână cârpeală între două paragrafe sau pasaje factuale, mai ales în comentariile din cotidiene, mai degrabă decât în reviste culturale. E un fel de reziduu cartezian, legat de certitudinea dată de claritate și evidență, dar nu acolo unde apare nu e deloc clar, nici evident.

5. Deontolog – curios, în accepțiunea peiorativă nu a apărut la Antena 3, ci a fost inventat de actualul politician Traian Ungureanu, pe vremea când acesta era jurnalist vertical. Ungureanu avea ce-avea, la vremea respectivă, cu oamenii care încercau să teoretizeze și să practice echilibrul editorial. Genul ăsta de discurs reapare din timp în timp, atunci când diverși colegi ne somează să optăm într-un conflict sau o răfuială între două grupuri rivale.

6. Derapaj – eufemism pentru măgăriile politice ale televiziunilor și ziarelor, extins în ultima vreme și la insultele și mizeriile din discursurile politicienilor. Derapajele de felul ăsta sunt orice altceva decât derapaje, alunecări neintenționate – se referă fix la abateri premeditate de la imparțialitate, decență și altele asemenea.

7. Eveniment – după moda anglo-saxonă, mai nou, totul e eveniment. Atât de eveniment, încât evenimentele au ajuns să se împartă în “importante” și oarecare, fără determinant.

8. În cadrul – umple discursurile politicienilor și relatările netalentaților. Nu mai avem “în lege”, ci numai în cadrul legii, “la lansare”, ci în cadrul lansării. Un reporter frenetic de TV a reușit acum vreo zece ani să spună, într-un live: “Sex în cadrul secției de poliție”. Era vorba, bineînțeles, de un polițist care adusese o prostituată la secție.

9. Fascinație, ispită, răsfăț – umblă mai tot timpul câte trei, ca patrulele de poliție de pe vremea lui Ceaușescu, dar în formule permutabile ca Fascinația ispitei răsfățului, Răsfățul ispitei fascinației etc. Un titlu de articol de călătorii care nu conține măcar unul din cele trei cuvinte e un titlu ratat.

10. Fashionistă – am dat peste el acum câțiva ani, când făceam consultanță la o revistă de doamne. Sună italienește, dar după Merriam-Webster pare a fi ceva inventat în engleză, după modelul sandinist, luptător turbat din America Latină. Mi-aduc aminte că am belit cuvântul din toată revista, după care redacția l-a pus la loc. Fashionistelor ce erați!

11. Pantalon – ține locul pantalonilor, tot în revistele de femei, dar și pe etichetele din Piața Obor. Naiba știe de ce, fiindcă nici cititoarele, nici manechinele pozate și nici fashionistele din Obor nu sunt șontoroage. Probabil e un pudicism inventat după modelul lui “chilot”, ca nu cumva să ne gândim la prostii.

12. Practic – dacă vreți să-l folosiți, luați un pumn de practic și turnați-l în ploaie peste un text oarecare. O să se lungească cu câteva zeci sau sute de semne, și o să spună, practic, același lucru. Dovada pe Google. Crimeea e, practic, sub controlul Rusiei, FMI și-a epuizat, practic, resursele, celulele cepei sunt, practic, rupte prin tăierea aceleiași cepe, iar niște ultrași au distrus, practic, toaletele arenei din Gruia, ce naiba o mai fi și asta.

13. Prima/primul – n-am nimic cu ele, în sine, dar se găsesc în toate comunicatele de presă. E cuvântul cu care se culcă și se trezesc piariștii. Dacă n-ai altceva de vânzare, bați apa-n piuă cu prima platformă care conectează cumpărătorii de la nivel global cu producătorii din România, prima comunitate video a furnizorilor inovativi de Cross-Marketing, primul forum național al asociațiilor de pacienți, prima mașină din România cu instalație GPL cu injecție lichidă de gaz, prima instituție patronală din România reprezentativă la nivel național, prima casă de expediții din Romania care participă la Black Friday. Toate, exemple reale, pescuite la repezeală de pe site-urile de comunicate. Încercați să închideți ochii și să spuneți oricare dintre chestiile astea din cap. Eu nu pot.

14. Siclam – încă o culoare de revistă de femei, în engleză există ceva numit cyclamen, eu îl văd cam așa. E mult mai violent decât chiloțiul, mai rece/închis decât magenta și reprezintă o transliterare care pe mine, unul, mă dezgustă profund.

15. Tonomat l-a inventat Traian Băsescu și a fost popularizat, în scris, de tot felul de editorialiști cu opțiuni politice ferme. Într-o presă civilizată, dacă preiei cu strigături și necritic sintagmele lansate de politicieni te descalifici. Dar cine-a zis că suntem o presă civilizată?

Post your thoughts