10 ani de la Duminica Tapului: Noaptea cand Florin Calinescu a fost chiar obosit

Mai tineti minte? “Numai impreuna putem reusi.” Pentru mine, 17 noiembrie 1996, data cand Emil Constantinescu a castigat dreptul de a fi infrant de sistem, s-a intamplat in Pro TV. Dobandisem – nu numai eu, ci si alti protevisti – un obicei de a sta cate doua, trei zile in post pe vremea aia. Stiu ca am avut vreo doua ore libere, in care puteam vota sau face dus. Si acum plang dupa dusul ala.

Mare desfasurare de forte, mare, la Pro TV. Caciula Pro, Votezi si castigi. Cartea postala Pro, care se cumpara cu sacii si se dadea si pe sub mana, la suprapret. Ideea era ca dovedesti, nu mai stiu cum, ca ai votat si ai cartea aia postala, poti castiga un Mercedes, un transatlantic, niste pamant pe Luna, cateva sute de milioane. Nehotaratii au luat cartea postala si au votat. S-a spus ca Pro TV-ul a castigat alegerile, pe chestia asta, fiindca nehotaratii ar fi tras spre Emil si Conventie.

Pe la ora 20.00, cred, a inceput sa se auda ca Emil Constantinescu a castigat. Nu ne venea sa credem. Eram in Pro impreuna cu Mandela, producatorul, ca sa facem matinalul de a doua zi. Pe la ora 21.00, a inceput delirul pe strazi. Pro TV transmitea incontinuu de undeva, de la Teatrul National, unde erau interminabilul Mihai Tatulici si omul care urma sa faca matinalul nostru de a doua zi, Florin Calinescu. In Pache Protopopescu era pustiu. Cativa oameni pe la stiri, eu cu Mandela, sus, la “Ora 7, buna dimineata” si cam atat. Era plin de sandvisuri Pro TV peste tot. Am mancat vreo 10 sandvisuri fiecare. Ne uitam la ce se transmitea de la Teatrul National. Urletele din strada se catarau pe blocul Pro TV si se furisau in birourile aproape goale, in care Mandela si cu mine nu prea ne gaseam utilitatea. La National se intamplau chestii tot mai incoerente, toata lumea era fericita. A fost adus Emil Constantinescu. Mihai Tatulici a vrut sa se pupe cu el si a obtinut un sarut lung, a vrut si Florin sa se pupe cu el si a obtinut unu’ mai scurt s.a.m.d. Intrasem intr-un timp paralel, intr-o tara paralela, fiindca Iliescu era, dar nu mai era. Tot nu ne venea sa credem. Pana la urma, am spus ca asta e. Ne-am plictisit de Casablanca aia de se intampla acolo si ne-am gandit sa ne apucam de treaba.

Problema e ca treaba nu prea era. Cumva, nu prea stiam ce Dumnezeu sa punem in sumarul de a doua zi. Erau stirile cu victoria lui Emil, puteam sa le extindem putin si in rest ce? Cum stateam noi si ne gandeam asa, se facuse vreo unu noaptea, ne-a sunat Andrei Boncea si ne-a spus ca Florin e foarte obosit (sarise ca un ied supraponderal toata ziua prin Curtea Pro TV, Platourile Pro TV, Studiourile Pro TV si Etc-urile Pro TV, cred ca fusese in emisie vreo paispe ore) si ca va veni la emisie de la opt. Zdrang. Nu mai fusesem niciodata in situatia aia. Cu ce naiba sa umpli o ora de emisie? Florin Calinescu acoperea cam 60 la suta din desfasurator, live. Restul erau stiri si niste reportaje necajite. Ne-am dus jos, la Stiri, si am avut norocul de a gasi un producator de care ne-am rugat: “Scapa-neee! N-avem cu ce umple!” Omu’ s-a pus pe munca si a montat tot ce se putea monta din manifestarile populare, bucurie etc. Ne-am gandit: Bun, bagam chestia aia de la Stiri nu numai la fix, ci si la si jumatate si o dam de doua ori pe Neti. Si ne-am apucat sa impanam cu ce se mai gasea.

Pe la trei dimineata, au aparut niste fantome in post. Nu mai stiu cine erau, dar acaparasera o mare caciula Pro TV. Era chiar mare, fiindca incapeau vreo cinci persoane in ea, se plimbasera Rupita, Zamzuu si Toni Ionescu ziua, cu ea, prin cadru, ca un crab bleumarin cu dunga rosie si sigla Pro. Nu stiu cum se orientasera dinauntru, ca sa nu se dea cu capul de colturi, dar se descurcasera. Rupita si Toni erau obisnuiti sa se descurce in tot felul de chestii: costume de draci, zeghe etc. Acum, de chestia aia, caciula-crab, nu mai avea nevoie nimeni, asa ca se putea prosti oricine cu ea. Mai ales ca putzea ingrozitor. Am avut o strangere de inima si am pus mana pe telefon. Am sunat din nou la National si am aflat ca Florin e FOARTE obosit si nu mai vine deloc la emisie.

Daca-mi amintesc bine, Mandela, un tip altfel flegmatic, a inceput sa dea cu desfasuratoarele de pereti. Muncise degeaba. Am aruncat si eu scriptul in sus si scriptul s-a risipit ca frunzele toamna. Dupa ce am reflectat putin asupra ideii de a ne arunca in cap de pe scara de incendiu, ne-am dat seama ca de fapt nu e nici o problema. Nu numai Florin era foarte obosit, ci si toata lumea care s-ar fi putut uita la emisia care incepea peste doua-trei ore. Puteam pur si simplu sa repetam schema pe care o concepusem pe intervalul 7.00-8.00 si pe 8.00-9.00. Am bagat un Civilization pana dimineata si aia a fost. Nu mai putea sa se intample nimic. Pana si caciula Pro TV isi dormea somnul de veci imputit pe un scaun.

Cred ca numai Neti Sandu isi mai aduce aminte de dimineata aia, fiindca a trebuit sa spuna de 15 ori ca Mercur e retrograd si Jupiter in Leu. La un moment dat, Florin n-a mai putut in general. Cine a facut matinal TV stie la ce ma refer. Sculat in fiecare zi la patru dimineata si tot restul. Intr-o zi a varsat pe toate “betele”. Casetele inregistrate. Citea intro-ul, urma materialul, el fugea si voma. In locul lui a trecut Andi Moisescu. Restul e istorie. S-ar putea sa fiu un prost batran, dar mie imi lipseste Calinescu de-atunci si vremurile alea. Si cu riscul de a deveni si mai prost, raman convins ca o sa se-ntoarca cumva.

 

calinescu2.jpg

 

UPDATE: Si-a adus aminte si Jurnalul de toata povestea, aici, aici, aici si aici.

Post your thoughts